România

România
Se afișează postările cu eticheta nuc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nuc. Afișați toate postările

vineri, 17 iulie 2020

Radu Botiș - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020


        Radu BOTIȘ
           România

                                            PREMONIȚIE

                                Cu semn astral din patria divină
                                     Pământul va renaște negreșit,
                                          Iar amintiri cuprinse-n marea vină
                                               Își vor zdrobi păcatul prăbușit.
 
                                               Teslari, pe mâini, vor purta semne alese
                                                    Cu voci suave, mame vor doini,
                                                         Ca niciodată marea o să-și verse
                                                              Întru învieri ai nepierzarii fii.
 
                                                              Pe câmpul nou va odrăsli verdeață
                                                                   Aleșii, nou sens vieții vor primi
                                                                        Când cea dintâia, dalbă dimineață
                                                                             Din bezna lungii nopți se va ivi.
 
                                                                             La pârga noii lumi, din bobul sfânt
                                                                                  O pâine nouă, Har peste pământ.



 

                                                                                                   LUCEAFĂR ÎN POPAS DE SEARĂ
 
                                                                                                         La ceas cu Eminescu-n noi
                                                                                                    Atâtor vremi rămase-n timp,
                                                                                               Strângând plămada-n anotimp
                                                                                          Păşim, cu el,înspre apoi.
 
                                                                                          Luceafăr în popas de seară
                                                                                     Urzind la versul nepereche,
                                                                                Desţelenind din cartea veche
                                                                           Frumos de vară, drag de ţară.
 
                                                                           În doruri sacre noul cânt
                                                                      Din liră serafimi aduc,
                                                                 La umbra deasă a unui nuc
                                                            Al Eminescului cuvânt.
                                                           ……………………………
                                                            Păşind alături, respirând
                                                       Poetul ne veghează blând.

Autor Mihai Cătrună



vineri, 6 ianuarie 2017

Poeți contemporani în Regal eminescian: Ludmila Vârlan-Turcu

Ludmila Vârlan-Turcu, Chișinău - Republica Moldova

           











                                                                Reflecţie

                                                     La umbra nucului bătrân,
                                                     Precum spunea Poetul,
                                                     Revin pe-o clipă şi... rămân
                                                     Pentru-ai afla secretul.

                              Şi caut taina undeva,
                              În umbra-ntunecată,
                              Şi-ncerc, poate aud ceva
                              Sub creanga aplecată.

       El îmi îngână-ncetişor,
       Foşnind din frunza deasă,
      O melodie de amor
      Doar pentru Ea aleasă.                                           


                           Şi înălţându-se măreţ,
                           Îmi spune-n şoaptă blândă
                           Să fiu, un pic, mai îndrăzneţ
                           Cu firea Ei plăpândă.

                           Şi iarăşi plângem întristaţi
                           O dragoste pierdută
                           Şi blestemăm îndureraţi
                           Fiinţa noastră mută.

                           La umbra nucului bătrân
                           În nopţile cu lună
                           Ne-nvăluie în nori de chin
                           Romanţa de pe urmă...