Costel ZĂGAN
România
SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE
Dă-mi melancolia și azi și oricând
lacrimi amare curg din cuvinte
acest Iisus Hristos moare-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte
Lacrimi amare curg din cuvinte
iartă-ne pre toți care murim cântând
stele răsar pe bolta fierbinte
se face-întuneric în ultimul gând
Iartă-ne pre toți care murim cântând
ispiti-tu-ne-ai destinule opus
acest Iisus Hristos renaște-n cuvânt
acest poem s-a-nroșit spre apus
Și Doamne abia-l mai suport
că doare mai rău ca un mort
(CEZEISME, 2008)
căci unde-ajunge nu-i hotar nici
ochi spre-a cunoaște și vremea-n
cearcă în zadar din goluri a se naște
vreme trece vreme vine în prezent
le-avem pe toate dar de-a lor
zădărnicie tu te-ntreabă și socoate
pot să mai reînviu luminos din
el ca pasărea phoenix
o
nu credeam să-nvăț a muri vreodată
codrule codruțule
numai cuvintele limbii române tac despre mine
restu-s somnoroase păsărele
Doamne
ca să pot să mă trezesc odată
pe mine
Ție
redă-mă
doar
atât
(Erezii second hand, Editura AXA, Botoșani, 2014)
pot să mai reînviu luminos din
el ca pasărea phoenix
o
nu credeam să-nvăț a muri vreodată
codrule codruțule
numai cuvintele limbii române tac despre mine
restu-s somnoroase păsărele
Doamne
ca să pot să mă trezesc odată
pe mine
Ție
redă-mă
doar
atât
(Erezii second hand, Editura AXA, Botoșani, 2014)
Vă mulțumesc frumos!
RăspundețiȘtergere