Iubirea sub semnul Dragobetelui - Anamaria Iliescu

Anamaria Iliescu
     București


                              BETE-BETE-DRAGOBETE

                                                  Bete, bete

                                                       Dragobet

                                                            Tu cu ochii după fete

                                                                 Cu păsările ai venit

                                                                       Cuiburi lor le-ai făurit

                                                                            Animale ai înmulțit

                                                                                 Recoltele le-ai pregătit

                                                                                      Peste tot și în toate

                                                                                           Iubire ai și răspândit!

                                                                                                Să nu pleci și să mai stai

                                                                                                     Până tuturor Iubire o să dai

                                                                                  Iubiri împlinite

                                                                             Tot anul ca să fie!

                                                                                  Și la Anul iar să vii

                                                                                       Peste țară și câmpii

                                                                                            Cu mult DRAG cu noi să fii!

                                                            VINE, VINE... 

                                                                              NĂVALNICUL IATĂ CĂ VINE!

                                                                         Vine, vine primăvara

                                                                               Se răspândește-n toată țară

                                                                          Se așterne pe câmpii

                                                                     Te-așteaptă Năvalnicule, să vii!

                                              Coronițe fetelor le împletește

                                                   Și multă dragoste le dăruiește

                                                        Împreună c-un sărut

                                                             Dragobetele nu-I din lut!

                                                        Dragobete pe jumatate este om

                                                             Pe jumatate este zeu

                                                                  Și pare ca-I nemuritor,

                                                                       De Iubire aducător!

                                                                                    Fetele le îndrăgește

                                                                               Cu sărutări le copleșește

                                                                          Iubiri leagă, iubiri dezleagă

                                                                     Dar mai dă și sfoară-n țară!

                                                          Pui și vlăstare iar răsar

                                                     Focuri multe se aprind iar

                                                În jurul lor fete și flăcăi

                                           Dezleagă al Iubirii etern mister

                                                                     Din năzdrăvana lui hârjoană

                                                                          Toata Firea își revine

                                                                               Întreaga Natură acum reînvie

                                                                                    Dar El ca puful de păpădie

                                                                                         Dispare de pe glie!

  

Metamorfozele inimii > Mirela Marcoci - poezii de dragoste

Mirela marcoci - Spania

                                                      Fremătând iubirile

                                                      Ții minte prima vară,

                                                      vânam toate apusurile

                                                      și luna în fapt de seară,

                                                      ne mângâia săruturile.

                                                                     Când marea ne-asculta,

                                                                     tăcându-și la țărm valurile,

                                                                     nisipul mut, sculpta

                                                                     pe pânza plajei trupurile.

                                       Neștiutoare lume, dormea,

                                       noi ne-mpleteam visurile,

                                       întreg universul privea,

                                       cum îi furam sclipirile.

                                                                     Albastrul mă-nvăluia,

                                                                     oglinzând cerului, privirile,

                                                                     noaptea se-ncuia,

                                                                     cu noi fremătând iubirile.

                                       Ții minte prima vară,

                                       au înțepenit vremurile,

                                       iubite privește afară,

                                       ni s-au întors anotimpurile.

                                                                                      Nu vreau

                                                                   Nu vreau să-mbrățișez eternitatea,

                                                                   Ci doar în gând fugar să galopez,

                                                              Să-i mângâi penei albe puritatea,

                                                              Doar efemer cuvântul să-l veghez.

                                                    Nu vreau să îmi pavez drumul cu vise,

                                                    Poleite cu oarbe veșnicii,

                                               Ci doar cu țeluri ce mi-au fost promise,

                                               S-ating cu talpa mărgini de cipcii.

                                     Nu vreau să mor în dulcea nemurire,

                                     Să fiu nemuritoare cât trăiesc,

                                Să-nmoi penița în nesfârșire,

                                Cu-albastrul venelor să zugrăvesc.

                      Nu vreau să fiu doar un cobai al muzei,

                      Să fiu eu muza, tu al meu poet,

                 Să-ți sorb himeric din al roșu buzei,

                 Să fim rime pereche în duet...

            Roșu trandafir

     Trandafir cât de mândru ești,

     Cu petala roșul sângelui,

          Ah câte pasiuni trezești,

          Tremurând buza păcatului.

               Nu ți-e teamă că veștejești

               Singur sub mrejele iernii?

                    De ce nu înveți să iubești?

                    Curând vei rămâne cu spinii!

                              Vei dori să poți să prețui

                              Sărutul interzis în trecut,

                                   Te întrebi ce-ai putea dărui,

                                   Când roșu-n petală va fi slut.

                                             Te minți că trăiești din iubiri,

                                              Hrană de iluzii deșarte,

                                                   O himeră în oarbe priviri,

                                                   Parfum ce în aer se-mparte.

                                                        Petala îți va fi albit,

                                                        Pătată cu lacrimi de sânge,

                                                             Vei tânji dup-al tău venit,

                                                             Privind cum iarna te ninge.

                                                                  Trandafir ce mândru ai fost,

                                                                  Coroana plutește pe vânturi...