Nicu Doftoreanu - București |
TANGOUL
TĂCERILOR de DECEMBRIE
Scuturându-mă de gânduri
Ziua cerne-n rânduri, rânduri,
Dorul fulg care-mi şoptea:
Va veni într-o zi,Scuturându-mă de gânduri
Ziua cerne-n rânduri, rânduri,
Dorul fulg care-mi şoptea:
Va veni!
Va veni!
Dar în tainicul răstimp
dintre A VREA şi A FACE,
Presimt clipa de Olimp:
CÂND
SUNT ZEU!
CÂND POT PREFACE,
Chiar pe-acela care zace
În semănător de viaţă.
Defrişându-mă de vise
realitatea mă previne :
- Vezi, cărările-s deschise
doar acelui ce revine la cunoaşterea de sine!
Cu iubiri demult apuse,
Puse-n strop de apă vie,
Lacrimi pe cale-a se naşte
Desprind sufletul privirii
Din pericolul ce paşte
CÂND POT PREFACE,
Chiar pe-acela care zace
În semănător de viaţă.
Defrişându-mă de vise
realitatea mă previne :
- Vezi, cărările-s deschise
doar acelui ce revine la cunoaşterea de sine!
Cu iubiri demult apuse,
Puse-n strop de apă vie,
Lacrimi pe cale-a se naşte
Desprind sufletul privirii
Din pericolul ce paşte
revenirea rătăcirii...
Şi…renunţ la întrebare.
Când simt soarele că moare...
Parcă sufletu-mi dispare:
În Decembrie-i prea mult DOR!
Dor de linişte, de pace...
Dor de-a zace-n interior!
Aşteptând să vină iarna,
Şi…renunţ la întrebare.
Când simt soarele că moare...
Parcă sufletu-mi dispare:
În Decembrie-i prea mult DOR!
Dor de linişte, de pace...
Dor de-a zace-n interior!
Aşteptând să vină iarna,
plină ochi de-acest fior!
Simt că-i greu a mai reface
Simt că-i greu a mai reface
Optimismul
Şi strecor
Gândul care…
TACE!
TACE!
Gândul care…
TACE!
TACE!
TANGOUL
IERNII
Ca să smulgi Pământului
Tainele-adâncului
E PREA MULT!
Norii-ncercărilor
Ca să smulgi Pământului
Tainele-adâncului
E PREA MULT!
Norii-ncercărilor
Udă bătrânele scoarţe de arbori
IAR ELE,
Care-au căutat cerul,
Au văzut că AERUL
E aliatul LUI,
Al Pământului,
Şi-s grele... de dor de vară!
De-aceea sfâşie aerul umed şi rece
Cu imnul lor mut...
Tăcut...
Pe crengile care s-au ridicat invocând
Timpul ce trece..
Pentru că...
IAR ELE,
Care-au căutat cerul,
Au văzut că AERUL
E aliatul LUI,
Al Pământului,
Şi-s grele... de dor de vară!
De-aceea sfâşie aerul umed şi rece
Cu imnul lor mut...
Tăcut...
Pe crengile care s-au ridicat invocând
Timpul ce trece..
Pentru că...
A te smulge Pământului..
E PREA MULT!
E PREA MULT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu