România

România

marți, 13 decembrie 2016

Poeți contemporani: Nicu Doftoreanu - poezii de iarnă

Nicu Doftoreanu - București














TANGOUL TĂCERILOR de DECEMBRIE

Scuturându-mă de gânduri
Ziua cerne-n rânduri, rânduri,
Dorul fulg care-mi şoptea:
Va veni într-o zi,
Va veni!
Va veni!
Dar în tainicul răstimp
dintre A VREA şi A FACE,
Presimt clipa de Olimp:
CÂND SUNT ZEU!
CÂND POT PREFACE,

Chiar pe-acela care zace
În semănător de viaţă.

Defrişându-mă de vise
realitatea mă previne :
- Vezi, cărările-s deschise
doar acelui ce revine la cunoaşterea de sine!
Cu iubiri demult apuse,
Puse-n strop  de apă vie,
Lacrimi pe cale-a se naşte
Desprind sufletul privirii
Din pericolul ce paşte
revenirea rătăcirii...
Şi…renunţ la întrebare.
Când simt soarele că moare...
Parcă sufletu-mi dispare:
În Decembrie-i prea mult DOR!
Dor de linişte, de pace...
Dor de-a zace-n interior!
Aşteptând să vină iarna,
plină ochi de-acest fior!
Simt că-i greu a mai reface
Optimismul
Şi strecor
Gândul  care…
TACE!
TACE!                                                                                                         




TANGOUL IERNII

Ca să smulgi Pământului
Tainele-adâncului
E PREA MULT!

Norii-ncercărilor
Udă bătrânele scoarţe de arbori
IAR ELE,
Care-au căutat cerul,
Au văzut că AERUL
E aliatul LUI,
Al Pământului,
Şi-s grele... de dor de vară!

De-aceea sfâşie aerul umed şi rece
Cu imnul lor mut...
Tăcut...
Pe crengile care s-au ridicat invocând
Timpul ce trece..
Pentru că...
A te smulge Pământului..
E PREA MULT!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu