Constantin GAVRILESCU
FRĂMÂNTĂRI
Nu mă potolesc.
Sunt un vulcan
încins, pregătit să erup,
cu ploaia de esenţe
din ceea ce gândesc,
să ating orizontul în zare,
cu mâinile minţii din el să rup,
să pot păstra minuscule seminţe.
Nu mă potolesc,
până nu depozitez din orizont
măcar un grăunte de infinit,
din finitul mare ce se vede.
Cu ochii minţii îl privesc,
cât voi trăi pe acest pământ
spre el mă duc, şi vreau a fi iubit ...
sper, orizontul a mă crede.
(Constantin Gavrilescu - 23.08.2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu