 |
| Ludmila Vârlan-Turcu |
Coboară-ncet zăpada argintie −
Un dar de sus nespus de sclipitor.
O cărăruşă prin nămeţi mă-mbie
La o căsuţă mică cu pridvor.
E sărbătoare azi şi am venit la mama,
Numai aici Crăciunul e frumos,
Numai aici Crăciunul e frumos,
Numai aici durerea se destramă
Şi-un vechi colind m-alint-așa duios.
Ca-ntotdeauna pâinea e pe masă,
Miros de cetină, de turte şi gutuie.
Şi ce-arătos gătită este casa
De a măicuţei mână grijulie.
Mă rog în taină:”Ţine-o, Doamne, să mai fie!”
Încă mulţi ani cu dragoste să vin,
Să împărţim un pic de bucurie
În astă noapte sfântă de Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu