Poeți contemporani: Lucica Forfotă - poezii de iarnă

Lucica Forfotă - Austria

                                  





Chemarea

Bat clopotele, bat în dungă,

Chemând creştinii toţi la rugă,
Căci este zi de sărbătoare,
Zi sfântă pentru închinare.

S-aducem Domnului prinos,

Şi slavă lui Iisus Hristos,

Căci înc-o şansă ne-a mai dat

Spălând cu sânge-al nost' păcat.

De dragul meu, de dragul tău

S-a răstignit un Dumenzeu,

Creştine, te rog ia aminte

Şi nu uita de cele sfinte!

Bat clopote a bucurie

Iisus stă pe cale să vie,

Sălăvit fie numele Său,

Fiu plămădit din Dumnezeu!

                          
                       

                                                                                                               Vin sărbători

Sunt sărbătorile în toi, Crăciunul iarăşi vine,
Se naşte Domnul printre noi, în mine şi în tine,
Iubire-n suflete sădeşte, pentru a câtea oară?
Deschide uşa de-l primeşte, să nu îl laşi afară!

O rază de lumină, dă vieţii un nou sens,

Iar magii se închină, acestui dar imens,

Ce-a fost trimis din Ceruri, spre-a noastă mântuire,

Te bucură creştine... de-a vinei absolvire.

S-a născut Fiul Sfânt în noaptea preacurată,

Bolta s-a luminat de vestea minunată,

N-a venit în palat, nici nu şi-ar fi dorit,

În iesle printre vite, pruncuţul a sosit.

Sunt sărbătorile în toi, Crăciunul iar soseşte,

Deschide-ţi sufletul creştine şi-n casă îl primeşte,

Se-aud pe drum colindători, e mare sărbătoare,

Iisus, fiul lui Dumnezeu se naşte-n fiecare.

                  Colind
                 

Miroase aerul a sărbătoare sfântă
Şi sufletului, aripi noi îi cresc
Iar îngerii din Cer în coruri cântă,
Se naşte împăratul, fiul Dumnezeiesc.

În pântec de fecioară preacurată

 Şi zămislit din Duh neprihănit,

Se naşte fiul, cel trimis de Tată,

Iubirea împărţind peste pământ.

În Bethleem e lumea agitată,

Iar pruncul, stă pe cale a sosi,
Cerşind sălaş la fiecare poartă
Un loc cât de micuţ, nu se găsi.

O stea în noapte luminează zarea,
Conducând magii spre acel locaş,
Unde Maria săvârşi lucrarea,
Născând în iesle, al ei copilaş.

Magia sărbătorilor de iarnă,
Şi-a pruncului pe lume nou născut,
Să vă-nfâşoare-n a iubirii haină,
Cum însuşi, Domnul Cerului a vrut!

                                                                                                                      Moşul cel bun

N-am cum să uit măcar odată,
De-a iernilor de-acasă sărbători,
Când mă gândesc, mă trec şi-acum fiori,
Deşi nu am avut o viaţă-mbelşugată.

Cuvintele-s sărace şi greu pot a descrie,

Când veneau sărbătorile-n ajun,

Iar noi îl aşteptam pe Moş-Crăciun,

C-o rugăciune, un colind şi-o poezie.

Când auzeam cerdacul scârţâind,

Şi zgomote-nfundate pe la geam,

De fusta mamei toţi ne agăţam

Cei mărişori zâmbind, cei mici plângând.

Se deschidea uşor, uşa la tindă,

Intra întâi în casă un toiag,

Apoi o barbă se ivea în prag,

Noi, începeam cu toţii o colindă.

Dând jos săcuţul ce-l avea în spate,

Parcă văzând un bulgăre de aur,

Priveau spre noi ca la un sfânt tezaur,

Doi ochi albaştri, plini de bunătate.

Ne lua-n braţe, împărţind pe rând,

Din sac, un pacheţel şi portocale,

Pe sobă, fierbea oala cu sarmale,

Ochii blajini, nu am să-i uit nicicând.

Plecat e Moşul meu demult la Cer,

Însă în suflet, tot viu a rămas,

Cât mi-aş dori, să-l văd măcar un ceas,

Să-i mai colind odată leru-i, ler.