 |
| Constantin-Nicolae Gavrilescu |
Sunt fascinat
prin Lumea mare,
de lucrurile care
se petrec,
de cursul
vieții în schimbare,
de clipe-amare
ce încerc să trec.
În minte-mi
vine o întrebare.
De ce în ochi
o lacrimă înec
când mă
trezesc în noapțile amare?
E semn că
vreau iar să trăiesc?
Cu gândul
dulce de iubire
și timpul meu,
vreau să mă-ntrec,
iar Lumii-ntregi
să-i dau de știre
că fericit am
să petrec.
Voi merge pe a
mea cărare
și voi trăi în
cumpătare
alături de
ființa ce-mi doresc.
Nimic nu este
la-ntâmplare,
de soartă e
predestinat,
doar Domnul poate
să măsoare,
de Sus, din
Cerul lui curat. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu