Poeți contemporani: Marioara Nedea - poezii de iarnă

Marioara Nedea - Giurgiu

ULTIMUL POEM DE IARNĂ

La ceasul când în alb vă scriu
un ultim, nou, poem de iarnă,
M-apasă-n gânduri , un târziu
miros de cetini ce-mi răstoarnă,
Un anotimp îmbătrânit
de-atâta alb și ipoteze,
În cupa vieții ca un mit,
Dorind să desprimăvăreze
un soare fără dinți și gură,
Călcând pe nori, pe-același cer.
Împrăștiind un nimb de zgură,
De țurțuri, chiciură și ger.
În van aștept cadouri inutile.
Căci renul meu, de mult s-a-nzăpezit
într-un troian de nesfârșite zile,
Iar Moș Crăciun e... moș și-a...obosit!

VINE IARNA

Ce se-aude, cine vine?

Vreun roi mare de albine ?

Nu-s albine că e iarnă.

Cerul a-nceput să cearnă

dintr-o sită nevăzută,

Rece, moale, neștiută,

Pătură de scânteioare

albe , moi, strălucitoare.

Soarele abia zâmbește.

După nori el  se zbârlește.

că și lui îi este frig.

Și privește cum covrig,

Azorel stă în culcuș,

Lângă-un ursuleț de pluș.

Iarna a intrat în sat.

Tot frunzișu-i spulberat.

Și-au rămas copacii goi,

Iar un pui de pițigoi,

Vas chema acuș, acuș,

Pe copii, la săniuș.

AȘTEPTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN

 - Ia să-i spuneți voi lui moșu

dac-ați fost cuminți, au ba.

Eu v-am pregătit iar coșu

cu bomboane, nuci, halva.

Am și mere, clementine,

Mai dulci și mai acrișoare .

O să-ncep acum cu tine.

Zi, Căline, știi tu oare

vreo poveste, poezie,

Vreun colind, vreun plugușor?

Dacă-mi spui, moșu-o să vie

și la anul viitor.

- Un colind voi spune-ndată

moșule, te rog, rămâi!

Că ne-am strâns toți laolaltă,

Și ți-om da nuci și gutui.

Și vom spune și povești,

Câte-n lună și pe vale.

Moș Crăciun, tu moș nu ești.

Doar ne minți așa...matale!