 |
| Lili Șipoteanu - Roman, jud. Neamț |
Bătrâna iarnă...
Se cerne iarna,
se cerne peste toate,
Nu cere voie de
la bătrânul timp,
Mă mir cum de
argintul ei mai poate
Să strălucească
întregul anotimp!
Se-așază-ncet,
fără a bate-n poarta
Vreunui suflet
pe care l-a cuprins,
Ascunde-n vânt
răceala ei și șoapta,
Pe care nimeni
nu i le-a învins!
Un alb e tot,
și marea și destinul,
Și visele ce
s-au născut cândva,
Sub acest alb,
trăiește și pelinul
De care-n veci,
de vrem, nu vom scăpa!
Mereu semeț, el
nici în ger nu piere
Și-apare-n
calea noastră pe-orice drum,
Oricât am vrea,
amara-i adiere
Ne dă
târcoale-n viață când și când!
Se cerne iarna,
se cerne peste toate,
Peste tristeți
și peste bucurii,
O rugăminte am,
dacă se poate,
,,La
tâmpla mea, te rog, să nu mai vii!”
Noaptea de
Ajun
Moșule, e noaptea ta
Și-o împarți mereu cu noi,
Cei albiți de-a iernii nea
Și ne dai la fiecare
Ce știi tu că ai de dat…
Nu faci, tu, o încercare,
Să mai umbli-n al tău sac
Și să schimbi orice tristețe
Cu un zâmbet de iubit,
Ca atunci, în tinerețe,
Când de lacrimi n-aveam timp?
Fă-o, n-o fi în zadar,
‘N noaptea asta de Ajun,
Și țí-om da și noi în dar
Din cel suflet, ce-i mai bun…
Ți-om da visele-nflorite
Printre ramuri cu îngheț
Și iubiri ce-s tăinuite
Doar în inimi, sub nămeți!
Ți-om da zarea cea albastră
Cu frumosul tot din ea,
Ți-am da toată viața noastră,
Moșule, dacă ai vrea…
Dă-ne-un zâmbet de iubire,
Dă-ne-o clipă de alint
Și o clipă de-mplinire,
Moșule cel bun și sfânt!
Moșule, în astă noapte
Las deschisă cât mai larg
Poarta inimii… că, poate,
Îmi aduci iubirea-n prag!
Vine Crăciunul!
Vine Crăciunul, iar noi am vrea să fie
Cu bucurie și cu împliniri,
Vine Crăciunul, dar oare cine știe
Câte din daruri nu-s dezamăgiri!
Cu bucurie și cu împliniri,
Vine Crăciunul, dar oare cine știe
Câte din daruri nu-s dezamăgiri!
Vine Crciunul și iarna-i mai frumoasă,
Vine Crăciunul! El intră-n orice casă
Și-n sufletele celor ce iubesc!
Vine Crăciunul și parcă dintr-odată
Suntem copiii care am fost cândva,
Zâmbim șăgalnic de barba cea de vată
A Moșului ce daruri ne-aducea.
Suntem copiii care am fost cândva,
Zâmbim șăgalnic de barba cea de vată
A Moșului ce daruri ne-aducea.
Vine și, și nu-i cu tolba goală,
Dar barba lui de vată-a dispărut,
Aș vrea să vină ca odinioară
Să-mi dea copilăria, nu vreau mai mult.
Dar barba lui de vată-a dispărut,
Aș vrea să vină ca odinioară
Să-mi dea copilăria, nu vreau mai mult.
Vine Crăciunul, copilul meu ia seamă
Că niciodat’n-ai să mai întâlnești
Crăciunul cel de vis în plină iarnă,
Iar tu copil, în lumea de povești!
Că niciodat’n-ai să mai întâlnești
Crăciunul cel de vis în plină iarnă,
Iar tu copil, în lumea de povești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu