Steaua mea, cea norocoasă

Constantin-Nicolae Gavrilescu - Crevedia, Dâmbovița

Din cununa vie-a vieții,

clipe dragi inimii mele

trag subtil fiorii nopții,

sub cer clar și plin de stele.

Steaua mea, mereu aprinsă,

ce îmi luminează mersul,

în imens este cuprinsă

și-ntregește Universul.

Între stele ea-i minunea

ce-mi zâmbește numai mie,

îmi sporește pasiunea,

dragostea mi-o ține vie.

Seara, când senin e cerul  

mă mângâie cu tandrețe,

înmiresmează eterul

alungând orice tristețe.

Ea, îmi este foarte dragă

strălucind pe bolt-albastră

și aș vrea ca să-nțeleagă

că e zâna mea măiastră.

Dintre toate-ale vieții

eu aș vrea să-i mulțumesc,

că-ntrgit-a darul sorții

cu femeia ce-o iubesc.