 |
| Pr. Dumitru Ichim - Kitchener, Ontario |
Numai prin strunga de stea -
vămuirea seninului!
Cuvinte pe care nu ades le
poate auzul să urce,
asinului,
boul cu capul aplecat
le spovedea
O iesle,
cântând un colind Adam și cu Eva,
încă de aseară
în peșteră-au adus,
înainte ca Sfânta Fecioară
să nască pe Pruncul Iisus.
Nu simți mirosul de ceară
al lunii ce atinse
trifoiul
și coronița de la delie?
Uite,
cum ține Adam ieslea pe palme!
deschisă,
și-n mijloc doarme Pruncul
în fașă de in
toarsă din borangicul de rază!
Înfricoșat
bietul asin
aproape să-și plece genunchii,
dar în locul stelii e
ochiul boului bun
Nu se îngenunchează
la Sfânta Evanghelie
în noaptea de Crăciun!
Și pe când Adam și cu Eva
deveniră refren din colind,
lemnul de iesle și leagăn
(ca-n axionul cu adevăr
despre Sfânta Fecioară și Iisus)
a-nceput
să înflorească pe la colțuri,
în formă de cruce,
florile dalbe de măr
așa cum profeții au spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu