Acum, în prag de iarnă

Constantin-Nicolae Gavrilescu

Acum, în prag de iarnă,

când crapă pietrele de frig,

eu fulgii albi îi prind în mână

și gerul îl înving.

Alerg spre ulița din sat,

unde în liniștea deplină,

prieteni mi s-au adunat

și-acum e toată plină.

S-au strâns copii cu săniuțe,     

omătul iar i-a scos la joacă,

în haine noi și în ghetuțe      

pe derdeluș or să se-ntreacă.

Astâmpăr vântul nu mai are,

pornește lent cu răbufniri,

aduce fulgi pe drumul mare

și nouă-n ochi, numai uimiri.

Purtați de vânt valsează lent,

se-nalță, iar apoi coboară

prin viscolul cel insolent

ce iute-i împresoară.

Acum, în prag de iarnă,

din nou trăiesc cu bucurie,

las fericirea să aștearnă

în suflet, marea feerie.