 |
| Constantin-Nicolae Gavrilescu - Crevedia, Dâmbovița |
Oda fulgului de nea
O, fulg micuţ de nea,
tu cobori uşor din ceruri
şi-aluneci lin pe palma mea,
iar eu-ţi acord onoruri.
Încet pluteşti, eşti obosit,
tu cobori uşor din ceruri
şi-aluneci lin pe palma mea,
iar eu-ţi acord onoruri.
Încet pluteşti, eşti obosit,
dar într-o clipă a pornit
un strop de apă, te-ai topit.
O fulgule micuţ de nea,
aşează-te pe faţa mea,
să-ţi simt răcoarea-n răsărit,
căci doru-mi arde inima.
Aluneci lin, din cer venind
cu vântul care s-a pornit,
eu te privesc cu drag zâmbind
cum te cobori din cerul viforât!
O, fulgule proaspăt sosit,
tu eşti iscoadă din zenit
şi primul care a vestit
sosirea iernii... în sfârşit.
Colindând cu leru-i ler
Sub a iernii vrajă sfântă,
dalbe flori lucind pe cer,
cad în jocul ce ne-ncântă,
colindând cu leru-i ler.
Prin troienele de nea
vin copiii pe la poartă,
pe-nserat a ne ura
să-mplineasc-a noastră soartă.
Geru-afară iar se joacă,
și pe geam pune steluţe,
de la pom se rupe-o cracă
scuturând nea pe hăinuţe.
Sub a iernii vrajă sfântă
dalbe flori lucind pe cer,
cad în jocul ce ne-ncântă,
colindând cu leru-i ler.
O, brad frumos
O, brad înalt ce-o viaţă stai
oriunde-n lume ca un crai,
semeţ şi mândru îmbrăcat,
în cetina-ţi verde smarald.
De ploaie nu eşti apărat,
dar când ninsoarea te-a-mbrăcat
O, brad înalt ce-o viaţă stai
oriunde-n lume ca un crai,
semeţ şi mândru îmbrăcat,
în cetina-ţi verde smarald.
De ploaie nu eşti apărat,
dar când ninsoarea te-a-mbrăcat
păcat că eşti sacrificat!
Nu-ţi fie teamă c-ai să mori,
iubire vei primi din zori,
şi-n jurul tău roi-va sori
aprinşi de fete şi feciori.
În iarnă vei fi fericit,
că-n viaţa-ţi scurtă ce-ai trăit,
de Moş Crăciun împodobit
în locuri publice gătit,
vei fi de toţi sărbătorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu