România

România

duminică, 11 decembrie 2016

Destinul ne-a unit
















Toate trec, cum trece valul,
se pierd în nemărginit, 
îmi las sufletul și trupul
unde dorul mi-e-mplinit.

Ceas de ceas, clipă de clipă,
adăst*, și nu mă grăbesc,
căci nu vreau să spun în pripă:
- Doamna mea, cât te iubesc!

Toate vin, cum vine valul
când din larg vântul adie,
ocolesc întreg Pământul
dragostea ca să re-nvie.

Ciclul vieții se repetă.
Soarta-n cale-mi reapare,
destinația concretă
îmi aduce alinare.

Toate vin și timpul trece,
numai eu sunt neclintit,
viața-n doi o vom petrece
căci destinul ne-a unit.
* adăsta, adăst, vb.I, tranz.(înv. și reg.) A aștepta - Lat. ad-astare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu