 |
| Ludmila Vârlan-Turcu, Chișinău |
IARNA AMINTIRII
În amintire grațios s-a ghemuit
Un sentiment care așteaptă să învie,
Sub plapuma ninsorii adormit,
Răpit ușor de-o dulce reverie.
Tresare pleoapa timpului rănit
La orice gând de dincolo de vreme.
Iar îndărăt încearcă să mă cheme...
Din ceruri fulgii nu-ncetau să cearnă
Înfășurându-ne-n noiane de plăcere.
Răscolitoare, serile de iarnă
Se revărsau în umbre de tăcere.
Căldura focului se răsfira în șoapte
Topindu-se în farmecul privirii.
Eram doar noi și-o preafrumoasă noapte
Încremeniți în iarna amintirii...
Din nou se-aștern zăpezile-n scântei
Dar e mai grea a fulgilor povară.
Privesc vrăjită peste ani în ochii tăi
Și văd cum râde galeș primăvara.
(17.12.2016
Torino, Italia)
NĂVALNIC
CAD
Năvalnic cad steluţe de
argint
Din cerurile colorate-n gri.
Cu prospeţime-n fiecare zi
Mi-ating ușor obrajii în alint.
Mi-ating ușor obrajii în alint.
Se pun pe gene şi glumeţ mă
mint,
Pe multă vreme nu se pot
opri.
Năvalnic cad steluţe de
argint
Din cerurile colorate-n gri.
Căderea lor îmi pare ceva
sfânt,
Minunăţie - felul de a fi.
În năzuinţa de-a o limpezi
Îmbracă lumea-n inocent
veşmânt.
Năvalnic cad steluţe de
argint.
(decembrie 2016 Torino, Italia)
E rece... Ne-nvăluie bruma,
Pe gene se pune-n cristale.
Fulgi moi în noiane de spumă
Şi gerul pictează fereastra
Cu mii de steluţe-argintii.
Sfios,crăciunelul din glastră
Sloboade boboci timpurii.
În sobă trosneşte stejarul
Făcându-se roşii văpăi.
Devine cenuşă amarul
Rămas de cu toamnă în noi.
E rece... Ne-nvăluie bruma,
Se-aşterne pe dealuri şi văi.
Speranţele noastre se-adună
În clinchete de zurgălăi.
(07.12.2015
Chișinău, Moldova)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu