Solstițiu de iarnă - punte spre nemurire

Nechifor CRAINIC

     22 decembrie este a 356-a zi a calendarului gregorian și a 357-a zi în anii bisecți.
În 22 (respectiv 21) are loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera sudică. Solstițiul de iarnă este, când înălțimea soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sînt minime (la sud de cercul polar de sud, soarele nu răsare și se află la unghiul maxim sub orizont). Este ziua anului cu lumina zilei cea mai scurtă în emisfera nordică, și cea mai lungă în emisfera sudică.
     Soarele înaintează cu 1 grad, în marea sa călătorie spre nord, astfel forța vieții crește, bucurându-ne cu mai multă Lumină și Iubire…
     Este ziua în care se primește un Restart divin, pentru repunerea pe orbita Sinelui Superior, pe calea destinului adevărat în viață.
     În această zi s-au născut  oameni minunați, iubitori de frumos, înzestrați cu nobile haruri de către Divinitate, oameni ce au adus încântare inimilor noastre. 
     Dintre aceștia, rămași vii în sufletele noastre pentru eternitate datorită talentului lor, au fost: Teresa Carreño, pianistă și compozitoare, Franz Schmidt, compozitor austriac, Franz Springer, compozitor și dirijor german, Edgar Varèse, compozitor și dirijor fracez-american, Albin Grau, producător german de film, grafician și autor, Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini, Filippo Tommaso Marinetti, poet Italian, dar și unul din poeții mei îndrăgiți, Nichifor Crainic, născut pe  22 decembrie 1889, la Bulbucata, județul Vlașca și decedat la 20 august 1972 în Mogoșoaia, județul Ilfov). 
     Nichifor Crainic a fost teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist, de extremă dreaptă. În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D. I. Crainic, D. I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 Nichifor Crainic este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994.
     Iar, pentru a fi în ton cu anotimpul, voi posta spre frumoasă aducere aminte, una din valoroasele, dar și tristele-i creații. 

Maria Niculescu

                                               Mos Crăciun

                                        Moș cu barba de zăpadă,
                                        Fără daruri, moș sărman,
                                        Tinerețea ta grămadă
                                        N'o s'o vadă
                                        Nici ăst an.

                                        Torc paianjenii sub grindă,
                                        Țara-i fără de băieți, -
                                        Nu-ți mai vin cu ceata'n tindă
                                        O colindă
                                        Să-i inveți.

                                        De cu seară'naripații
                                        Îngeri nu mai cântă prin
                                        Singuraticele spații
                                        Și-așteptații
                                        Nu mai vin.

                                        Plânge biata gospodină,
                                        Brațele în gol se'ntind,
                                        Nu e ceară de-o lumină,
                                        Nici făină
                                        De-un colind.

                                        Tu, cel vesel de-altădată
                                        Strângi pustiul ăstui an
                                        La colinda'ndătinată
                                        Fără ceată,
                                        Moș sărman.

                                        Gârbov pribegești prin sate,
                                        Te strecori pe la oraș,
                                        Gemi pe ziduri de cetate
                                        Dărâmate
                                        De vrăjmaș.

                                        Cu tropare și podobii
                                        Faci popas într'un cătun,
                                        Sgribulit la gura sobii
                                        Plângi ca robii,
                                        Moș Crăciun.

                                        Plângi încet! Stă la ulucă
                                        Paznicul sub coif de fier
                                        Și e'n stare, Moș-Nălucă
                                        Să te ducă
                                        Prizonier!