„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Nicu Doftoreanu

Nicu Doftoreanu
       București

                                              TANGOUL MĂRŢIŞORULUI

                                    Când simt că-mi dau târcoale...

                          Capcanele Tristeţii

                                    Despăturesc un pic din Petecul de Viaţă,

                                    Cu marginile încă brumă de speranţă.

                                    Şi stau în pragul Tinereţii,

                                    Până ce simt răcoarea Dimineţii 

                                    Unei promise mîngîieri de DOR pe braţe...

                                  ATUNCI,

                                  …sunt biată jucărie-n mâna ta

                                    Care,... ATENŢIE!

                                    Începe cu intenţii-aparte

                                    A se strica fără iubirea arătată-n Martie! 

                                    Repeticind destine,

                                    ce se destramă-n boare de suspine,

                                    Cer TIMP:

                                    Dă-mi timp,

                                    Dă-mi timp,

                                    Sau  NU!

                                    Mai bine lasă-mă-n alt timp

                                    Hai!..

                                    Lasă-mă-n alt TIMP să-mi vin în fire!

                                    Când totul pare spus, în fine,

                                    Tot mai găsesc un pic de viaţă-n vine

                                    Și redespăturesc iar dorul, călătorul,

                                    Dar nu încet!...

                                    De-acum dau cu piciorul!

                                    Şi, … poate că nu credeţi tot ce spun!

                                    Însă vedeţi,

                                    eu nu  mai sunt Om Bun!

                                    Resping reţeta fericirii porţionate:

                              Cu mângâieri de soartă şi lovituri în spate!

                                    Considerând din toate,

        …ca cea adevărată,

                                    Doar frumuseţea-n alb gândită-n suflet

                                    Şi delicat legată

                                     ...cu şnurul bicolor de FERICIRE,

                        De petecul de viaţă de…Iubire.

Metamorfozele inimii > Nicu Doftoreanu - poezii de dragoste

Nicu Doftoreanu - București

                                      TANGOUL ADORAȚIEI

                                                  De ce când vii...,

                                      De-ar fi azi iar,

                                      Îmi dai fiori?

                                      Iar uneori,

                                      De ce când pleci...

                                      De-ar fi mai rar,

                                      Un gust amar îmi lași și…treci!?

                                      De ce iubire...

                                      HAI! N-alergi să o cuprinzi!?

                                      Fiindcă aș vrea sã fim la fel și EU și EA!

                                      De ce îți spun atunci...

                                      Să-ți spun ce-n vorbe pun?  

                                      N-o să te-amuze?

                                      Ce-ți spun?

                                      Că ale tale buze din cupa fiecărei flori,

                                      Din roşul trandafirilor, 

                                      Au adunat a primăverii proaspete culori.

                                      Ți s-a vărsat tot focul firii în brațe!

                                      În strânsoarea lor, simt dăruirea!...

                                      Patima iubirii…se vede-n ochii tăi curați,

                                      În noapte luminați

                                      De degetele lungi, tranfdafirii,

                                      A nepalpabilelor raze-ale iubirii.

                                      Ei m-au convins că n-am greșit,

                                      Când te-am privit și mi-am dorit

                                      Destăinuirea că …TE-Ador 

                                                                         TANGOUL CHEMĂRII

                                                                    HAI!…Vino să te mângâi,

                                                                    Aşa cum nimeni în această lume

                                                                    N-a reuşit s-o facă  spre-a-ţi cere să rămâi 

                                Şi.. de va fi să-ţi placă,

                                O! de va fi să-ţi placă…

                                                                     Să nu-mi promiţi nimic,

                                                                     Să nu cumva să-ţi treacă,

                                Aşa cum e propune-ţi să se petreacă totul

                                Pe margini de dorinţi:

                                Acolo nu încape decât ceea ce simţi!

                                HAI!...Vino mai aproape!

                                Să simt înfiorarea 

                                Ce s-o-ntîmpla să-i scape Sărutului dintâi!

                                Să îţi adulmec visul,

                                Eliberat de-aroma dorinţei regăsite

                                HAI!..Vino şi încearcă

                                Să nu omori surâsul

                                Ce-a aruncat mânuşa tenebrelor tristeţii ,

                                Căci risipind momentul ce ţi-a-ncercat destinul

                                Se cheamă că-i aproape... Sfârşitul Tinereţii!

                                Te chem din nou

                                HAI …Vino!

                                Hai vino în speranţa

                                                                  că n-o avea timp viaţa

                                Să ne izbească-n plin,

                                Pentru c-atunci… chemarea

                                                                      va fi doar un suspin.

                                         TANGOU DISCRET

                                                   Discret te  rog, iubito,

                                  Să-mi laşi speranţa drept zălog,

                                  Ca un adevărat intuitiv prolog

                                  Al unui monolog descântec fermecat

                                  Ce posesiv ne-mpinge-n mod treptat

                                  Spre-a ne-atinge ţelul preventiv

                                  Mai înainte de-a se stinge-n mod definitiv,

                                  Deoarece-i recalcitrant ostil şi...

                                                                                     Obsesiv!

                                  Discret te  rog,  iubito,

                                  Să-mi dai un ajutor activ,

                                  La modul preventiv,

                                  Nu abuziv… de criticat,

                                  Spre-a mă asigura neîncetat

                                  Că pentru tine sunt de fapt constant de...

                                                                                      Neuitat.

                                  Discret te rog,  iubito,

                                  Dă-ţi dezlegare..., liberă de spaime

                                  Să poţi să-mi spui marile taine,

                                  Ce au consemnat - ca gest - nealterat,

                                  Momentul când m-ai declarat...

                                                                             nevinovat!

Poeți contemporani în Regal eminescian: Nicu Doftoreanu

Nicu Doftoreanu - București

                  TangouL StĂrii EMINESCU

Motto:

„Materialul biologic este efemer, dar spiritul lui poate fi etern”

                                                          (Filosoficus Anonymus)

EMINESCU nu provine

Nici din mine, nici din tine,

            Nici din cine ştie cine.

            E doar cumul de Destine al românilor de bine!

            În DESTINE permanent el a fost mereu prezent

            Timp de 20 de ani

     cu toţi fiindu-i partizani!?

            Eminescu n-are vârstă!

el există şi rezistă

            Fiindcă a găsit cuvântul...

            nevăzut, etern ca vântul,

            Ce-a tratat pe toţi deodată

cu... iubire-adevărată!

Vindecând povara lumii de... miasmele minciunii!

El e bunul tuturor,

nu doar al românilor

Care simt şi... au un dor,

Unul singur,

neschimbat
nici de cel mai rău tratat,                         

Grafică, Mihai Cătrună

El nu poate fi negat,

 egalat sau ignorat,

                        Căci rămâne-adevărat 

                        Oriunde pe glob se plimbă!

Azi,

          indiferent de limbă,

            Înţelesul nu şi-l schimbă,

            Fiind lumină din lumină!

Când e prezentat ne-alină

   şi ne dă iar acea tihnă

Ce ne-arată cum se poate

    să le faci cu drag pe toate,

Să laşi răutatea-n spate.

            Dacă-i recunoşti menirea

            Ce se-arată simplă-n tot...

                         „după vorbă... după port ”

Atunci simţi că EL provine...

                           şi din tine şi din mine!

            

TANGOUL SENTIMENTELOR, autor Nicu Doftoreanu

Nicu Doftoreanu - București

Motto :
„Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult”.
Sacha Guitry (Alexandre Georges-Pierre Guitry, 1885 - 1957)

Când sentimentele pătrund
Spre...teritoriul din adânc,
Ajung profund să ne domine
Și nu se mai ascund de nimeni!
De le-am forța barbar să plece,
Doar în speranța că vor trece,
Ar însemna doar amânare,
Și nicidecum o rezolvare.
Degeaba spui din pragul vieții
Că ai avântul TINEREŢII ,
Când nu ai dat de cap tristeții.

De cum vezi lumea prima oară
Pe nevăzute te-nconjoară
Şi nici nu știi cum se strecoară
Cum se ascund până mai cresc
Și cum anume reușesc
...de te răzbesc.

Când sentimentele atacă
În loc să stai afară ...PLEACĂ!
Degeab-ncerci...nu poți să treci,
Sau să le mai ignori, în veci!

Când rana sentimentelor e dură,
Eşti protejat doar de NATURĂ!
Doar ea va scoate la iveală
Durerea urmei de-ndoială!
Te rog, nu face pe deșteptul
Crezând c-o să le strici efectul,
De nu le mai acorzi respectul
Pe care-aspectul îl reclamă,
Pentru c-atunci...ajungi,
de teamă,
Să vrei numai.....să te ferești
Și uite că aici...GREŞEŞTI
Fiindcă o nouă împăcare,
E calea ta spre...vindecare!!

Când sentimentele te cheamă 

Cu susur tainic plin de teamă,

Ascunde-ți repede mirarea

Și urmărește-le chemarea. 

Evită locul cu gând sur,

Şi scapi de cel mai rău cusur :

Cel ce ascunde chiar...RUŞINEA,

De-a le atribui lor vina.

Pe-aceia care-au renunțat 

Şi ulterior... nu le-au iertat, 

O să-ți spun drept: I-am admirat,...!

Iar uneori le-am declarat

Că sunt din nou de respectat

...deși nu sincer, din păcate,

Fiindc-au rămas singuri în toate

DAR...

Sentimentele n-au vină!

Din minte-ar trebui să vină

Dorința care să ne-ndemne

A căuta iar după semne

Pe drumul larg și luminos

Din țara

...MARELUI FRUMOS.

Nicu Doftoreanu - 01.12.2011, revizuit 2013
(Publicat în Vol.«Tangouri de Ieri,Tangori de azi» Ed. Arefeana 2012)

Poeți contemporani: Nicu Doftoreanu - poezii de iarnă

Nicu Doftoreanu - București

TANGOUL TĂCERILOR de DECEMBRIE

Scuturându-mă de gânduri
Ziua cerne-n rânduri, rânduri,
Dorul fulg care-mi şoptea:

Va veni într-o zi,
Va veni!
Va veni!
Dar în tainicul răstimp
dintre A VREA şi A FACE,
Presimt clipa de Olimp:

CÂND SUNT ZEU!
CÂND POT PREFACE,
Chiar pe-acela care zace
În semănător de viaţă.

Defrişându-mă de vise
realitatea mă previne :
- Vezi, cărările-s deschise
doar acelui ce revine la cunoaşterea de sine!
Cu iubiri demult apuse,
Puse-n strop  de apă vie,
Lacrimi pe cale-a se naşte
Desprind sufletul privirii
Din pericolul ce paşte

revenirea rătăcirii...
Şi…renunţ la întrebare.
Când simt soarele că moare...
Parcă sufletu-mi dispare:
În Decembrie-i prea mult DOR!
Dor de linişte, de pace...
Dor de-a zace-n interior!
Aşteptând să vină iarna,

plină ochi de-acest fior!
Simt că-i greu a mai reface

Optimismul

Şi strecor
Gândul  care…
TACE!
TACE!                                                                                                         

TANGOUL IERNII

Ca să smulgi Pământului
Tainele-adâncului
E PREA MULT!

Norii-ncercărilor

Udă bătrânele scoarţe de arbori
IAR ELE,
Care-au căutat cerul,
Au văzut că AERUL
E aliatul LUI,
Al Pământului,
Şi-s grele... de dor de vară!

De-aceea sfâşie aerul umed şi rece
Cu imnul lor mut...
Tăcut...
Pe crengile care s-au ridicat invocând
Timpul ce trece..
Pentru că...

A te smulge Pământului..
E PREA MULT!