 |
| Constantin-Nicolae Gavrilescu - Crevedia, Dâmbovița |
Cum pot acum să
las uitarea
să rătăcească
prin neant?
Doar ea ne-aduce
alinarea,
iar asta este
important.
Nu vreau s-o
las să rătăcească.
Cum de ar ști 'napoi să vină?
O las în gând
să cuibărească,
și-n viață
s-aducă lumină.
Dar, când iubirea
a venit,
cum pot uita
clipa supremă
chiar de am mult
de suferit?
Desigur,
asta-i o problemă!
Nicicând
uitarea n-am s-o las!
ușor ieși-voi
din impas
păstrând în
suflet al meu dor.
Și de uitarea
m-ar pătrunde,
din minte-am
să o scot pe dat',
și-am s-o
alung cu vorbe blânde,
dar cu
tăria-mi de bărbat.
Cum pot acum să
las uitarea
să șteargă tot
ce am în gând,
chiar de-ar aduce
alinarea
în trecerea-mi
pe-acest Pământ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu