A sosit iarna din nou

Constantin-Nicolae Gavrilescu

A sosit iarna din nou,

bucuria e nespusă,

etalând frumos tablou,

îndemnând să ieși din casă.

Prevestind iar feeria

ce urma să vină-ndată,

declanșa melancolia

zilelor de altădată.

Liniștea, e cristalină,

doar o frunză-n pom răsleață

scruta  zarea spre colină

cu-o privire îndrăzneață.

               
               Pe cer, norii cenușii,

               așteptau cuminți momentul,

               să-i îndrume spiridușii

               să-și strângă comandamentul.

               Și-au porni fulgii să cadă

               la-nceput puțini, și-ușori,

               mai apoi curgând cascadă

               umpând firea cu ninsori.

               Și din ce în ce mai deși,

               o perdea de albă ceață,

               așternându-se frumoși

               peste straturi mici de gheață.

               Dansul lor în pași zglobii

               doresc iar ca să stârnească

               bucuria în copii

               ca pe iarnă s-o iubească.

              Și-a sosit iarna din nou,

              albă, pură și curată,

              etalând al său tablou

              prin Lumea descătușată.