Poeți contemporani: Nicolae VASILE - poezii de iarnă

Nicolae VASILE - București

Iarna pe uliţă. News

Iarna pe uliţă,

news,

uliţa este,

zăpada este,

copiii nu-s,

satul,

doar din bătrâni,

azi doarme dus,

gălăgia de altădată

a apus.

A-nceput

demult să cadă

câte-un sat,

şi tot n-a stat,

nori negri

vin grămadă peste stat,

aleşii noştri stau la sfat,

dar, pare că degeaba,

deocamdat’!

Ajunul Crăciunului

Doar în noaptea de Ajun,

să fii moş, e ceva bun,

toată lumea te răsfaţă,

cu veselie pe faţă,

toţi îţi spun doar lucruri bune,

parc-a venit Raiul pe lume,

sunt cu tine mai de treabă

şi te gâdilă… în barbă!

În noaptea cea de poveste,

primim cadouri...

şi o veste!

Vestea-i bună că soseşte

Pruncul ce ne mântuieşte,

luptând cu a sa firavă viaţă

ca s-avem lumină-n faţă!

Ajunul Crăciunului

face bine omului,

căci el pune la un loc

capetele vieţii,

făcând în ciudă morţii,

tot ce avem mai de preţ,

şi-l face pe om măreţ,

amintindu-ne,

că pentru a fi frumoşi,

ne trebuiesc şi prunci şi moşi!

Alb

Alb, alb, alb,

albe sunt străzile,

albe sunt casele,

alb este Pământul,

alb îmi este gândul.

Dar,

acest peisaj imaculat,

nu-i ceva pur,

ci e un curcubeu amestecat.

Din infinitul ce ne înconjoară,

este doar un mic crâmpei,

ca din eterna frumuseţe a femeii,

frumuseţea unei singure femei.

De aceea, mă întreb,
e albul un simbol de puritate?..
Este amestecul sublim,

are nimic,

are de toate,

are o mie de culori,

are viaţă,

dar are şi moarte.
Alb, alb, alb….