Poeți contemporani: Doina Bârcă - poezii de iarnă

Doina Bârdea - București

FEERIE DE IARNĂ                                 

Iarna rece, iarăși mă ademenește,

Cu căldura sobei și cu fulgi de nea,

Ca-n copilărie,totu-i  o poveste,

Când de clanța ușii,mâna-mi se lipea.

Iarna-i marea Doamnă care-a absorbit,

Tot ce e culoare,și-apoi s-a oprit,

Să reducă totul la stropi argintii,

Preamărind culoarea de alb și de gri.

Ea primește soarele,când mândru apare,

Șă-i aducă-n dar flori scânteietoare,

Chiciură pe ramuri,toate îmbrăcate,

Doar în filigrane,fine,delicate.

Iarna-i anotimpul când este posibil,

Chiar și iepurașul să fie invizibil.

Timp al poveștilor ești tu iarna mea,

Ne aduci Crăciunul, aduni dragostea.

Ne-nvălui cu mireasmă de lumânări aprinse,

Îmbraci lumea în alb,iar visele sunt ninse,

Ai cântece, colinde și larmă de copii,

iar noi iți oferim, sceptrul frigului.

Ești paradis de săniuș,

Tu, Doamna mea cu multe chipuri,

În rochia de brazi, cu țurțuri de argint,

Te iubesc Iarnă, te laud și mă bucur!

PRIETENA MEA IARNA

Iarna, prietena mea,

mi-a trimis un fulg de nea

Să-mi arate c-a venit

Și-n jur totul a albit .

A sufl at spre munţi și văi,

Spre dealuri și spre câmpie

Și-a-mbrăcat totul în alb

Ca în basme... feerie.

Iarna cu miros de fum,

Și pe drum cu multă larmă,

Ce o fac ţâncii încercând,

Să prindă un fulg în palmă.

BUCURII DE IARNĂ

Iarna e cu daruri plină,

Cu sărbători de lumină,

Și ne-aduce iar și iar,

Drumuri de mărgăritar.

Flori de chiciură pe ramuri,

Săniuţe,zurgălăi,

Manti e albă de gheaţă,

Bucurie-n ochii tăi!

Și colinde,feerie...

Doamne de-aș mai fi copil,

Să mă cuibăresc tiptil,

Lângă sobă la bunica

s-aud cum toarce pisica,

Și cum vin colindătorii,

După dati na străbună,

Să văd cum frământă mama

Cozonaci ca o cunună,

Umpluţi cu nucă și mac.

Mai este, mamă, cozonac?

COLINDUL  MEU    

Cu gândurile mele dalbe flori,

Vă-mpodobesc lumina din fereastră,

Și cu caldura inimi-i arăt,

Cărarea Moșului să nu se rătăcească.

Iar toate datinile de poveste,

Care ne-au  mângâiat copilăria,

Ne poartă iar pe căi creștine,

Să daruim speranța, bucuria.

O Doamne, ascultând tăcerea ta,

Ma-nchin în fața bunătății tale.

Te rog din nou dacă mai este timp,

Dă-ne intelepciunea din icoane.

Trimite pentru noi prin îngeri,

Acum în seara albastră de colind,

Iubirea ta și multă sănătate,

Iar eu credința mea ți-o dau în schimb.