 |
| Constantin-Nicolae Gavrilescu |
Din noapte vin şi-n noapte pleacă,
Cum oare Doamne să ne placă
De pe tărâmuri neumblate
Ne-aduce vântul uneori furtună,
Ce ne răstoană-n nopţile deşarte,
Din care suferinţă-o să rămână.
Căci are şi norocul un sfârşit...
Dacă prin viaţă treci şi n-ai iubit,
Rămâne-n urmă visul nedorit
În toamna amintirilor, la asfinţit.
Totul în viaţă este trecător...
Făr' de speranţă, fără visul cel de taină,
Este păcat să treci prin viaţă fără dor,
Căci doamna cea cernită te va lua sub haină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu