Tuturor cititorilor, colaboratorilor noștri și, nu în ultimul rând, prietenilor

Constantin-Nicolae Gavrilescu

Eugenia Enescu-Gavrilescu

          

     

          

          Fiecare început de An Nou este unul plin de emoţii. Ne îndreptăm de fiecare dată spre un nou început, cu multa speranţă în suflet, cu bucurie şi credinţă că anul pe care tocmai îl începem va fi unul mai bun..

          Când anul a trecut şi ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul acestuia, ne lăsăm cuprinşi de cu totul altfel de sentimente… Nostalgie, părere de rău că anul a trecut parcă prea repede, sentimente de mulţumire pentru ceea ce am reuşit să înfăptuim, sentimente de nemulţumire pentru neîmplinirile, greşelile, eşecurile nostre… Cu gândul şi speranţa că vom putea preschimba toate acestea în împliniri îmbucurătoare în Noul An. Ne gândim la prieteni, la cunoscuţi, la cei cu care ne-am intersectat pe parcursul unui an. Ne gândim şi la cei ce nu mai sunt printre noi, la cei a căror amintire o mai păstrăm vie în inimile noastre, la cei ce au plecat de curând spre zări de veşnicie. Îi pomenim cu dor în rugăciunea nostră şi îi simţim la fel de prezenţi în amintirea noastră vie. Trimitem câte un gând de bine celor dragi, urări pline de speranţă, prietenie, voie bună.

          Sfârşitul de an nu este chiar un sfârşit.  Mai degrabă este pragul unui nou început! Un început pe care Dumnezeu ni-l dăruieşte ca pe o şansă minunată! O şansă de a fi mai buni, de a împlini mai bine cele ce ne-am propus să înfăptuim, de a fi mai aproape de semeni, de noi înşine şi, în primul rând de El!

          Mai sunt câteva ceasuri din 2016. Pe afară încă se mai aud urătorii cântând Pluguşorul, ducând mesajul lor vesel din casă-n casă. Prin case răsună veselia celor ce s-au strâns pentru a petrece împreună, cu voie bună, la cumpăna dintre ani. Pe străzi oamenii se agită care încotro, grăbiţi să rezolve ultimele pregătiri pentru petrecerea de Revelion. Fiecare are ceva de făcut. E o aşteptare plină de nerăbdare. Oare ce gânduri ne mai pot mişca inimile în aceste ultime ceasuri ale unui an ce se sfârşeşte?

          Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ocrotirea Sa, pentru dragostea cu care ne-a înconjurat şi în acest an ce a trecut. Să-I mulţumim pentru că am ajuns să ne bucurăm şi de începutul unui Nou An pe care îl sperăm mai bun. Să-I mulţumim pentru toate darurile Sale cu care ne-a binecuvântat în toată viaţa noastră. Şi să-L rugăm să ne binecuvinteze fiecare început de an, fiecare clipă a vieţii noastre. Îi făgăduim că vom fi mai buni, că vom şti să-I fim mai aproape cu inima, cu sufletul şi cu înfăptuirile noastre. La cumpăna nopţii acesteia, se cuvine să-I înălţăm un gând în primul rând Tatălui ceresc!

          Vă dorim din inimă, tuturor celor care ne-aţi făcut bucuria de a trece pe aici, să aveţi parte de un An Nou cu sănătate, cu bucurie în suflet, cu multă iubire şi înţelegere, cu mai multă îngăduire unii faţă de alţii şi cu multe împliniri ziditoare!

       Colindând cu leru-i ler

         Sub a iernii vrajă sfântă,

                                                                   Dalbe flori lucind din cer
                                                                   Cad în jocul ce ne-ncântă,
                                                                   Colindând cu leru-i ler.

                                                                   Prin troienele de nea
                                                                   Vin copiii pe la poartă,
                                                                   Pe-nserat a ne ura
                                                                   Să-mplineasc-a noastră soartă.

                                                                   Geru-afară iar se joacă,
                                                                   Şi pe geam pune steluţe,
                                                                   De la pom se rupe-o cracă
                                                                   Scuturând nea pe hăinuţe.

                                                                   Sub a iernii vrajă sfântă
                                                                   Dalbe flori lucind din cer,
                                                                   Cad în jocul ce ne-ncântă,
                                                                   Colindând cu leru-i ler.
                                                             (Constantin-Nicolae Gavrilescu)