![]() |
Maria Ciobotariu - Brașov |
Mă ninge trecutul
Cad în palma mâinii
fulgi albi-stele nevinovate
se transformă-n rouă de lumină...
din neaua timpului
alerg desculță prin zăpadă,
mă ninge trecutul
cu lacrimi de dor
te caut pe podul de gheață
unde norii se unesc
sub acoperișul de cer
viforul șuieră,
se apropie amurgul
poteca se îmbracă
în dantelă de promoroacă

mâinile, aripi nevăzute
se pierd în tăcerea nopții
mă așez pe prispa casei
cu felinarul aprins
încet ușa se deschide
și totul e vis...
Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi...
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători...
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aştepţi cu flori
din ierni pierdute-n
nopţile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simţi vibraţia mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinşi, ce ard
pe chipul tău de gheaţă
eşti omul de zăpadă
din grădina mea.
Azi te îmbrac cu fulgi...
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători...
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aştepţi cu flori
din ierni pierdute-n
nopţile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simţi vibraţia mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinşi, ce ard
pe chipul tău de gheaţă
eşti omul de zăpadă
din grădina mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu