Ioana BOCICU
România
DOAR UN FULG
Fă-mă
Doamne-un fulg micuț de nea,
Să mă așez
încet în palma ta...
Să-ți citesc
în gând cu nostalgie...
Să regăsesc
iubirea, cândva purtată mie.
De sus din
cer, de pe o margine de nor,
Aș vrea să mă
cobor la tine-ncetișor,
Și-n loc să mă
întind pe lunci și văi,
Să mă așez cu
drag pe ochii tăi.
Să-ți simt
răceală din a ta privire...
Să mă
protejeze de-o posibilă topire,
Să renască o
idilă frumoasă, în doi
Și fulgi de
iubire să ningă peste noi.
........................................................
Acum, chiar
dacă e alb și ninge,
Iarna nu-i
fericită...ci plânge...
Am trecut
împreună prin vânturi și ploi,
Acum e iarnă
în mine, în tine...în noi.
Iubirea
frumoasă s-a plictisit și pleacă,
Inima
plânge...devine tot mai săracă,
Sufletul meu
nu mai are consolare...
Viața mă ninge
iar clipa ce trece mă doare.
VINE CRĂCIUNUL
Zăpada albă și
pufoasă cade neîncetat…
De ieri de la
chindie nici un pic n-a stat,
Vine curând
Crăciunul să ne bată-n poartă
Dar tu măicuță
scumpă ești în cer plecată.
Casa e pustie,
pe poartă-i lacăt mare…
Geamul, cu
flori cândva, nici o mușcată n-are,
Vor sosi
colindătorii ca-n seara de Crăciun,
Eu sunt tare
tristă…ce pot să le mai spun?
Mă doare
amintirea ta în zi de sărbătoare,
Dar de
Crăciun... tristețea-i și mai mare,
În Ajun duceai
nepoții toți la colindat...
Cu tine de
mânuță colindau întregul sat.
Râdeai cu ei
de mână să se încălzească
Când frigul
serii începea să se-ntețească,
Le spuneai
povești cu stele și cu Moș Crăciun,
Ce le va aduce
tuturor…cât este el de bun.
Acasă, cu
mânuțele-nghețate își numărau câștigul,
Nimic nu mai
conta, nici că-nduraseră frigul…
Cu fețele
îmbujorate râdeau cu toții fericiți…
Iar tu măicuță
erai ca Alba ca Zăpada-ntre pitici.
Acum Crăciunul
e trist... și e tot mai pustiu,
Dorul de tine
mamă, nu pot să-l descriu,
Mici și mari,
daruri de la Moșul așteaptă…
Eu mi-aș dori
măicuță...să te mai văd o dată.
Să-mi spui
măicuța mea, doar câteva cuvinte
Și-a ta voce
caldă, cu drag să mă alinte…
Să-ți spun că
vin și mâine pe la prânz, măicuță,
Tu să mă
aștepți în poartă, cu al meu tăicuță.
……………………………………...............................
Se aud colindători
și râset peste tot pe drum,
La căsuța
părintească, pe horn nu iese fum...
Și nimeni în
poartă nu ne mai așteaptă…
Căci așa e
soarta-n lume…crudă și nedreaptă.
MOȘ CRĂCIUN
Cine nu
crede-n Moș Crăciun,
Nu-l cred în
stare să iubească,
Moșul există,
atâta pot să spun,
Și va veni la
noi cu siguranță.
El va umbla
din casă-n casă...
Ducând cadouri
la cine îl iubește,
Așteptați-l
așa cum se cuvine...
Se bucură când
dragoste găsește.
Așa mi-a spus
a mea măicuță...
Să am
încredere în Moș Crăciun,
Eram copil și
tremuram ca o vărguță,
Când poezia
trebuia să-i spun.
Lângă foc, eu
așteptam a lui venire,
Pașii magici
și-acea bătaie-n geam,
Ce-mi aduceau
în suflet o mare fericire,
Ce împreună cu
părinții o împărtășeam.
Gerul era
aspru, zăpada înghețată...
Vine oare
Moșul ?...era-ntrebarea mea,
Și citindu-mi
gândul de fiecare dată...
- Vine puiul
mami, măicuța-mi răspundea.
Are de mers la
mulți copii, pe rând,
Care-l
așteaptă nerăbdători ca tine,
E mult din
cer pân' la pământ...
Dar să nu te
îndoiești nicicând că vine.
Mă mângâia pe
creștet cu blândețe
Când cârligul
porții-n noapte se-auzea,
Mă strângea la
pieptul ei, mai tare...
Și cu mare
dragoste, mânuța-mi săruta.
Să nu-ți fie
teamă, Moșu-i blând și bun,
Spune-i ce
te-ntreabă... și poezia să i-o spui,
Că tot ce își
doresc copiii, de Crăciun,
Se află în
desaga mare-a Moșului .
În seara
magică de-Ajun, când ninge
Și cerul
minunat al nopții a rămas deschis,
Aud bătăile
lui Moș Crăciun, în geam...
Dar ce
păcat...eu îl aud numai în vis.
Vocea caldă-a
mamei îmi inundă gândul
Și-o lacrimă
mi se prelinge lin pe față,
Iubiți-vă
copii părinții... și pe Moșul,
Și s-ascultați mereu a lor povață.
Îmi amintesc
cu dragoste și-acuma
De iubirea
mamei și de cuvântul ei...
-N-o să te uit
măicuță... niciodată...!
Cum aș vrea să
nu mă uite nici copiii mei.
