Poeți contemporani: Nicolae VASILE - poezii de iarnă

Nicolae VASILE - București

Iarna pe uliţă. News

Iarna pe uliţă,

news,

uliţa este,

zăpada este,

copiii nu-s,

satul,

doar din bătrâni,

azi doarme dus,

gălăgia de altădată

a apus.

A-nceput

demult să cadă

câte-un sat,

şi tot n-a stat,

nori negri

vin grămadă peste stat,

aleşii noştri stau la sfat,

dar, pare că degeaba,

deocamdat’!

Ajunul Crăciunului

Doar în noaptea de Ajun,

să fii moş, e ceva bun,

toată lumea te răsfaţă,

cu veselie pe faţă,

toţi îţi spun doar lucruri bune,

parc-a venit Raiul pe lume,

sunt cu tine mai de treabă

şi te gâdilă… în barbă!

În noaptea cea de poveste,

primim cadouri...

şi o veste!

Vestea-i bună că soseşte

Pruncul ce ne mântuieşte,

luptând cu a sa firavă viaţă

ca s-avem lumină-n faţă!

Ajunul Crăciunului

face bine omului,

căci el pune la un loc

capetele vieţii,

făcând în ciudă morţii,

tot ce avem mai de preţ,

şi-l face pe om măreţ,

amintindu-ne,

că pentru a fi frumoşi,

ne trebuiesc şi prunci şi moşi!

Alb

Alb, alb, alb,

albe sunt străzile,

albe sunt casele,

alb este Pământul,

alb îmi este gândul.

Dar,

acest peisaj imaculat,

nu-i ceva pur,

ci e un curcubeu amestecat.

Din infinitul ce ne înconjoară,

este doar un mic crâmpei,

ca din eterna frumuseţe a femeii,

frumuseţea unei singure femei.

De aceea, mă întreb,
e albul un simbol de puritate?..
Este amestecul sublim,

are nimic,

are de toate,

are o mie de culori,

are viaţă,

dar are şi moarte.
Alb, alb, alb….

Acum, în prag de iarnă

Constantin-Nicolae Gavrilescu

Acum, în prag de iarnă,

când crapă pietrele de frig,

eu fulgii albi îi prind în mână

și gerul îl înving.

Alerg spre ulița din sat,

unde în liniștea deplină,

prieteni mi s-au adunat

și-acum e toată plină.

S-au strâns copii cu săniuțe,     

omătul iar i-a scos la joacă,

în haine noi și în ghetuțe      

pe derdeluș or să se-ntreacă.

Astâmpăr vântul nu mai are,

pornește lent cu răbufniri,

aduce fulgi pe drumul mare

și nouă-n ochi, numai uimiri.

Purtați de vânt valsează lent,

se-nalță, iar apoi coboară

prin viscolul cel insolent

ce iute-i împresoară.

Acum, în prag de iarnă,

din nou trăiesc cu bucurie,

las fericirea să aștearnă

în suflet, marea feerie.