Sânziana EMANOIL
România
În legile iubirii trupu-mi scald
precum o înviere-n primăvară
stele purpurii ca de smarald
așez înmugurirea-ntr-o tiară
partea întunecată-a lunii plânge
și nicio lege sacrosanctă-a vieții
de la Iisus același sacrilegiu
duce-n erori atemporale morții
din lacrima Mariei Magdalena
un zbucium îngropat în mii de ani
a mai rămas pironul și coroana
fără Iisus spinii sunt inumani!
De lacrima ți-ar fi pe cer seninul
pe toate-n dar în inimă le-aș strânge
m-ai învățat cum să iubesc aminul
a ta tristețe într-a mea se scurge
m-ai învățat a ploilor genune
și-a apelor tăcere ceasuri sunt
să simt adânc dulceața din căpșune
a ploii mângâiere n-o dezmint
privirile turnate-ntr-o clepsidră
vor lacrima când ploaia-mi va vorbi
voi scrie cu a inimii arsură
și cu splendoarea ei te voi iubi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu