 |
| Mihaela Moșneanu - Orșova, jud. Mehedinți |
IUBEȘTE-MĂ
iubeşte-mă,
dragul meu,
cum numai tu ştii!
iubeşte-mă
din
adâncul retinei tale
care
vizualizează
fericirea mea,
când te văd!
iubeşte-mă
din dorul şi suspinul,
după tine!
iubeşte-mă
din vârful degetelor
până
la încheieturi!
iubeşte-mă
din dorinţa
de-a mă dezbrăca
de pelerina dorinţei!
iubeşte-mă
fără-nceput şi sfârşit,
nu contează,
numai să nu te opreşti,
niciodată!
De-ar lipsi iubirea din sufletul nostru,
am fi doar un fragment din ceea ce suntem.
De-ar lipsi iubirea, ura şi invidia
ar fi ca limba maternă şi matematica.
De-ar lipsi iubirea, soarele nu ar fi
astrul strălucitor pe care-l cunoaştem.
De-ar lipsi iubirea, luna şi stelele
n-ar şti când să ni se-arate de pe cer.
De-ar lipsi iubirea, n-ar fi anotimpuri,
doar anii şi nişte culori fără nuanţă.
De-ar lipsi iubirea, n-am şti de Dumnezeu,
credinţa ar fi un mit pierdut în spaţiu.
De-ar lipsi iubirea, şi timpul s-ar opri
pentru a se odihni pe bordura veşniciei.
De-ar lipsi iubirea, n-am şti să respirăm
aerul munţilor şi-al apelor din lume.
De-ar lipsi iubirea, ploile şi vântul
ar fi două fenomene fără noimă.
De-ar lipsi iubirea, nu am conştientiza
calamităţile terestre ce fac ravagii.
De-ar lipsi iubirea, ce nume le-am da noi
celor două porţi magice, viaţa şi moartea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu