România
EMIN –DUH
SFÂNT ROMÂNESC
Când a
plecat
înălţat pe aripi
de Luceafăr
muiate în
basm românesc
întâi parcă
a apus,
iar cerul
s-a împurpurat;
Apoi s-a
eternizat
DUH SFÂNT
românesc
să fie
omniprezent
ca
întrebare-răspuns.
-Am stat la
aceeaşi masă cu Zeul,
a spus. EL m-a
adus
la Acasa mea
şi Bucovina mi-a
fost mireasa.
La poarta universului meu
de cuvinte şi doruri
m-a aşteptat un
Vulcan (I.)
cu Familia lui
deschisă spre
zboruri
şi simţirea cât
un ocean
pentru viaţă şi pentru morminte.
-Chiar de-aş fi nespus
de sărac
numai mie şi
neamului meu
trabuie să le fiu
pe plac;
lor şi Naturii
iubite,
Femeii sau
Mamei
ori
ţinutului drag,
cântându-i
cu viersul de Doină
cântecului
vieţii,
Cântec de
Zeu binecuvântat.
-Am stat la
masă cu Zeul,
EL m-a ales
„m-a sorbit
din popor”
să vă aduc
din Eter
iubirea,
speranţa,
lupta,
izbânda şi suferinţa
înscrise în
cerc,
eterne ca
viaţa,
ca
omul-Luceafăr
„nemuritor
şi rece”
în pulbere
de stele
şi rece ca
ele...
-Şi totuşi,
Doamne,
dă-mi în
schimb
o oră de
iubire!
-Dar cum?
Iubirea
e un mod de a muri!
Tu azi,
Poete, ai
nemărginirea!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu