România

România

luni, 21 ianuarie 2019

(Al)chimice, autor Adrian Lăzărescu - omagiu lui Mihail Eminescu

                                                                              Adrian LĂZĂRESCU
                                                                                        România

                                                                            (AL)CHIMICE 


                                                                         Privind de sub cerul tău,
                                                                         te-ai fi închipuit vreodată un călător
                                                                         către imaginarul pământ al altor șanse?
                                                                         ... visând o fugă extraordinară
                                                                         din pulberile grele,
                                                                         dincolo de soarele ucigător..
                                                                         Șă știi că trecerea se face mereu în zbor
                                                                         prin vânturile chimice foșnind
                                                                         în pădurea plină de otrăvuri
                                                                         depozitate cu grijă-n suflet
                                                                         ca într-o pivniță bine ferecată
                                                                         de-a lungul propriei tale clădiri
                                                                         înspre mai bine.
                                                                         Visai corăbii pe ape strălucitoare
                                                                         fără să știi despre reacțiile elementelor
                                                                         ce începeau să se zbată tot mai puternic,
                                                                         ca peștii pe uscatul inimii tale
                                                                         devenind o rană, fără sens,
                                                                         fără timp... tu - crezând ca un prost,
                                                                         că doar ea întrupează spiritul...
                                                                         și nici acum nu știi
                                                                         la ce-ți folosește...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu