Venus CAPALNASAN
România
DE-AȘ FI LUCEAFĂR!
Pe razele-i coboarã, biet Luceafăr,
Mânat doar de iubire
Prin geam luceşte, la copile-n păr,
Uitând de nemurire!
Pogoară la copile zburător,
Le răvăşeşte gândul,
Cu-o adiere blândă, ca un nor,
Le flutură veşmântul!
Oare dece şi oare cum,
Luceafărul cel rece,
A străbătut atâta drum,
Amorul să-şi înece?
El Astrul, cel veşnic îngheţat,
A coborât! Minune!
La rangu-i preamărit a renunţat,
De dragul unei june!
* * *
A coborât în dor,
Atuncea, eu, de dragoste atins,
Cum să renunţ? Mai bine mor!
Aşa e dorul şi e bine!
Aşa îmi place a trăi!
De-aş fi Luceafăr aş veni în lume.
Pentr-o copilă a muri!
Şi nu degeaba acesta nume-mi este,
Predestinat se pare că eu sunt,
Îndrăgostit să fiu, ca-ntr-o poveste,
De când mă ştiu şi până în mormânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu