Rodica DANU
România
HORĂ PENTRU ROMÂNIA MARE
Tu, țara mea de
glorie străbună,
Ca să te aduni în haturi, s-a murit.
Cu sânge s-a sfințit a ta țărână,
Ca neamul tău să-ți fie în veci unit.
Sub CUZA, Domnul Moldav, ai răsărit
Frumoasă, glorioasă Românie
Și adunată-n trup de țară veșnicit
Ai fost, lipind Ardealul sfânt, de glie.
Dar nu ti-au vrut hainii întregirea
De neam străvechi, de limbă și de țară,
În veci să nu primească mântuirea,
Că ne-au făcut străini acasă, bunăoară.
Au smuls cea Basarabie străbună
Și crud i-au dus valorile-n Siberii,
Ură purtau și încă îi domină,
Dar n-au învins trecutul ei de glorii.
Revino, Basarabie Moldavă,
La sânul sfintei tale Românii!
Ea-ți este mama cea străbună, bravă,
Acasă, lângă ai tăi,mereu să fii.
Să ne unim Români
într-o simțire
Și țara s-o-ntregim în vechi hotare,
Azi, să-nvârtim o horă de-nfrățire
Și iar, s-avem o ROMÂNIE MARE.
Hora Unirii - 1859 după recepția de la Ateneu ce a urmat alegerii lui
Alexandru Ioan Cuza ca și domn al Moldovei și al Țări Românești.
Sursa: CunoașteLumea.ro
CÂNTEC PENTRU ȚARĂ
Îngenunchem și-ți sărutăm pământul,
Stropim cu lacrimi glia ta cea sfântă,
Iar doina noastră ce ne este cântul
Ne va purta de-a pururea cuvântul.
Veniți români cu dragoste acasă
E sărbătoare-n neam și-i bucurie,
Vă așteaptăm cu drag la-ntinsă masă,
Să-ncingem hora noastră de frăție.
Îmbrățișați până-n adâncul firii,
Să alungăm din suflete mânia,
Să ne străbată cântecul iubirii,
Trăiasc-a noastră țară, România!
E Centenarul regăsirii noastre,
Dar țara nu-i-n forma cea deplină,
Bucăți din ea ce au rămas sihastre,
Se vor sosite-n sfânta ei grădină.
Veniți români la
sfânta sărbătoare,
Așteaptă Marea și-ai noștri munți Carpați
Și Dunărea de neam
ocrotitoare,
Veniți români și-n
veci nu mai plecați!
Avem o datorie către țară
Și către neamul ei ce ne-a ivit,
Să le-apărăm, să nu se piardă iară,
Că-s tot ce-avem mai scump și prețuit.
ROMÂNIE, ȚARA MEA
Tu, țara mea, sfântă grădină,
Născută-n răsărit de astru,
Ești poarta sfântă spre lumină,
Minunea de sub cer albastru.
Ești locul mântuirii noastre,
Dăruirea de la Dumnezeu,
Ca prețioase flori rupestre,
Țara mea... așa e chipul tău!
Rotundul pâinii coaptă-n vatră,
Hora străbunilor din amintiri,
Dârzenia săpată-n piatră,
Zâmbetul mamei din priviri.
Arcul de munți ce străjuiește,
Izvoarele-n ropote curgând,
Dunărea cea care păzește
Ca pas hain să nu calce nicicând.
Și se întind câmpii și lanuri,
Cu bogății cum nu-s pe nicăieri,
Dușmanii-și fac mereu la planuri,
Cum să ne fure sfintele averi.
Române, România-i țara ta
Și-i cea mai mândră pe pământ.
Să-ți fie drag să locuiești în ea,
Numele ei ni-i cel mai drag cuvânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu