Italia
VEȘNIC... RĂMÂI
O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Dorurile tale grele
Înc-aştept să le-ascult.
Peste-naltul întuneric
Plânge dorul arzător,
Pe sub umbletu-ți ce cată
Încă dulcele amor.
Pe-ale cerurilor ape
Stelele-agățate par,
Cerbi în cârd în ropot varsă
Lacul din al său cristal.
În a apei strălucire
Ți-e rămas chipul de prinț
Și cu-al tău desculț picior,
Născând unde, îl alinți.
Luna plină cu dor sorbe
Chipul oglindit pe lac,
Adăpându-şi veșnicia
Cu-a sa sete, sufletul elegiac.
Prin al său zis lin, pădurea,
Îți mai leagănă ş-acum
Pașii ce prin iarba udă,
Pribegind, făcut-au drum.
Astăzi chiar de te-ai întoarce,
A-nțelege nu mai poți,
Unde-ți e copilăria
Și pădurile cu bolți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu