Republica Moldova
STEAUA EMINESCU
Steaua ta un fulger poartă şi ne strigi din cer, Emine
Când e ţara îndurerată şi ne pasc patimi străine.
Am uitat cine mai suntem, ne conduc iarăşi pigmeii,
Ţara-i scoasă la mezat şi suntem jertfiţi ca meii.
Dacia-i interzisă în vis, basarabii - de uitare prăfuiţi,
Ne-nchinăm la moaşte false şi icoane fără sfinţi.
Ne-nvrăjbim în partiduţe, suntem fiii de ocară,
E ruşine să fii dac şi să să porţi stindardul Ţară.
Steaua-ţi vie peste Dacia luminează ca un semn,
Când ne sufletul o pradă şi iubirea un îndemn.
Ce e val ca valul trece, nu poate muri un neam,
Ce a strălucit în lume printr-un rege Decebal.
Nu poate pieri o ţară ce a pus tribut şi Romei,
A îngenucheat păgânii din Banat la Vatra Dornei.
Răsărim ca floarea-n stâncă şi ni-e steagul ideal,
Fraţi ni-s brazii şi gorunii de la Putna în Ardeal.
Steaua ta din nou răsare peste Dacia divină,
Nu putem muri pe cale, suntem fiii de lumină.
Reînvie iarăşi dacii, steaua ta ne ocroteşte,
Suntem piatră, suntem apă, peste Dacia nu se trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu