România

România

duminică, 13 ianuarie 2019

Veșnic viu, autor Ala Mârza-Turbal - omagiu lui Mihail Eminescu

                                                                          Ala MÂRZA-TURBAL
                                                                          Republica Moldova

                                           VEȘNIC VIU (Lui Mihai Eminescu)

                                          Născut în miez de secol, miez de iarnă,
                                               Tu ai știut să intri-n veșnicii,
                                                    Nu contenesc azi norii grei să-și cearnă, 
                                                         Ca-n iarna ta, albi, fulgii din tării,

                                                              Căci albe fost-au sufletu-ți și visul!   
                                                                   Biruitor în vremuri negre, rele,  
                                                                        Ai cunoscut și muntele, și-abisul, 
                                                                             Ai scris ce-aveau și rău, și bun în ele.

                                                                                  Tu ai iubit cu patimă, fierbinte, 
                                                                                       Dar te-ai ciocnit de rece și pustiu,
                                                                                            Ți-ai pus speranța mare în Părinte,
                                                                                                 Și pentru  Țară-ai fost destoinic fiu, 

                                                                                                  De-aceea nu te uită codrul, ramul,
                                                                                             Te pomeneșc și râul, și izvorul, 
                                                                                        Te venerează azi pământul, Neamul
                                                                                   Și floarea teilor îți duce dorul…

                                                                              Azi, te omagiem în Limba Ta,
                                                                         Pe care-ai vrut s-o știi cea mai frumoasă,
                                                                    Ea, Limba-ți dulce, nu te va uita,
                                                               Căci tu-ai făcut-o mai armonioasă. 

                                                          Născut în miez de secol, miez de iarnă,
                                                     Ne-ai părăsit, tăcut, în foc de vară, 
                                               Dar vei trăi cât Timpul o să cearnă 
                                          Peste-al Tău Neam, eterna Primăvară… 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu