Tamara Tomiris GORINCIOI
Republica Moldova
REUNIȚI PRIN CUVÂNT, APROPIEM UNIREA
În istoria zbuciumată a neamului nostru am
avut parte mereu de urcușuri și de coborâri. Am fost puternici, am
strălucit, doar atunci când provinciile
au fost unite. Or, În unire e tăria, spunea Eminescu. Ideea unității neamului
trece ca un fir roșu prin istoria noastră milenară, prima oară venind de la
strămoșii noștri geto-daci. Burebista, regele Daciei, a fost primul care a unit regatele dacice
într-un stat, înţelegând că o lume
tribală în care domneşte invidia, rivalităţile minore, uneltirile de tot felul,
este neputincioasă în faţa oricărei ameninţări externe, afirmă istoricul Dan
Olteanu în Religia Dacilor. Or, în Unirea, a fost dintotdeauna miracolul care
ne-a salvat de la moarte. Dezbinarea ne-a adus dezastru, pierderi de teritorii
și învingeri. Și cu adevărat, atâta
vreme cât Dacia a fost unită, romanii
n-au lansat invazii asupra ei. După moartea lui Burebista, triburile dacilor s-au divizat din nou şi abia atunci,
cu armată formată din mercenari recrutaţi din ţările invadate, capabili să
lupte în munţi, s-au abătut nenorocirile spre acest teritoriu ştiut atât de
bogat în aur și resurse naturale.
Dacă ideea de unitate nu s-a menţinut
real, spiritual, ea n-a murit niciodată. Ora astrală a neamului românesc, de
menționat, s-a reaprins pe timpul domniei lui Mihai Viteazul, la 1600. Din
păcate, un eveniment trecut cu vederea de curentele istoriografice. Acţiunile voievodului muntean au fost
încărcate de patriotism şi i s-a dat o conotaţie naţională, unirea fiind de
fapt realizată dintr-un imbold al conştiinţei naţionale apărute în mod precoce
la români la început de veac XVII. La 6 iulie 1600 în istoria poporului român a
avut loc un eveniment de o maximă importanţă. Ţara Românească, Moldova şi
Transilvania au fost unite sub un singur sceptru. Această unificare era
extraordinară în contextul în care această vremelnică stăpânire era înconjurată
de mari puteri precum Imperiul roman de neam germanic dominat de Habsburgi,
Polonia sau Imperiului Otoman.
Peste circa două secole, la 1859, ideea
Unirii se reaprinde odată cu realegerea în fruntea Ţării Româneşti a domnitorului Ioan Alexandru Cuza. Deși
proiectul Unirii Moldovei cu Ţara Românească a apărut mult înainte de 1859.
Liderii generaţiei paşoptiste au acţionat ani de-a rândul pentru a atrage atenţia
Puterilor occidentale. Conservatori sau liberali, aveau în comun o bună
educaţie şi o agendă naţională pe care o urmau cu încăpăţânare.
Unirea Principatelor s-a datorat unor
personalităţi marcante cu influenţe diplomatice în afara Ţării. După
înfrângerea Revoluţiei de la 1848, prioritatea oamenilor politici români era
înlăturarea ocupaţiei militare otomane şi ruseşti din Principate. În 1850,
Nicolae Bălcescu se întâlneşte cu ministrul de externe englez, Palmerson, cu
solicitarea de a face presiuni la Constantinopol pentru normalizarea situaţiei
în Principate. Demersuri similare face şi Dumitru Brătianu în capitala Franţei.
Vechiul lor prieten, Ion Ghica, pleda în aceeaşi direcţie la Constantinopol.
Fraţii Golescu sprijină la rândul lor cauza românească în Occident. La
jumătatea secolului 19, ca urmare a presiunilor împotriva Imperiului Otoman,
Rusia a intrat în conflict cu o alianţă occidentală şi cu Imperiul Otoman. În
această alianţă intrau de fapt cele mai mari Puteri ale Europei, mă refer la
Franţa şi la Marea Britanie, cărora li s-a alăturat şi Regatul Sardiniei care
încerca unificarea Italiei. A fost un război care a durat trei ani.
Principalele operaţiuni s-au purtat în Crimeea, de aceea este cunoscut drept,
Războiul Crimeei, între 1853-1856”, spune istoricul Dorin Dobrincu.
Unirea Principatelor Române, numită de
unii Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba
Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească,
într-un Principat unit. La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor
Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman,
care se opuneau unirii lor. Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii,
dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei
și Imperiul Otoman.
În prezent, când am sărbătorit Centenarul
Unirii de la 1918, când marcăm 160 de la Unirea Principatelor Române, e firesc
să ne întrebăm, putem compara contextul geostrategic din perioada aceea cu cel
de acum? Oare nu mai avem personalități de talia lui Alexandru Ioan Cuza, Mihai
Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, C. A,Rosetti, Ion C Brătainu
etc.?
Unirea principatelor a fost rezultatul
muncii mai multor generații, Unirea
înfăptuindu-se datorită unei conjuncturi internaționale favorabile.
Astăzi, am putea spune, elitele românești sunt iarăși în fața unui
miracol. Apropierea dintre Țară și fostele
provincii istorice se face simțită prin acțiuni culturale și de suflet. Situația
în care se află România este una favorabilă: membră a UE și NATO, preluarea
Președinției în Parlamentul
European: o oportunitate extraordinară pentru dezvoltarea României, pentru
unificarea vechilor teritorii.
Deși elitele actuale au multe de recuperat
față de cele de la 1859. Și față de cele
de la 1918. Avem nevoie de personalități pe măsură și de o conjuctură
internațională pozitivă.
Dar atunci când politicenii își mai
măsoară abilitățile diplomatice,
Reunirea celor două maluri de Prut o fac poeții, scriitorii, oamenii de
cultură. Drept argument servește această Antologie literară „România, Te
iubesc”, (Manifest pentru Integritate Națională, Unitate, Demnitate și
Prosperitate), închinată aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor
Române, apărută sub egida revistei „Amprentele sufletului”, ediție online, prin îngrijirea
distinsei scriitoare, om de cultură, editor, Eugenia Enescu-Gavrilescu, redactor
șef. Or, puterea Cuvântului este cea mai puternică armă politică, diplomatică
și argument al sufletului ce pledează pentru continua unitate a neamului
româno-geto-dac, începută de Burebista și continuată prin ani de eminenții
noștri înaintași. Prin Cuvânt vom reaprinde din nou lumina orei astrale a
neamului românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu