Mara MANOLACHE
România
POETUL-STEA
Printre nori alunecă o stea
Cu privirea întinde cerul
Îl amăgește c-un sărut
Timidă absoarbe din culoare.
Freamăt de tei răsare
Învăluie ziua cu aripi
Poetul cu plete negre visează
La marginea mării adoarme.
Valurile-i mângâie chipul
Plecat atât de departe
Deasupra norilor o fâșie,
Dungă de lumină îl
protejează.
În jocul ei, steaua obosește
Se întinde pe-o
bancă pufoasă
Privind răsăritul cum cere
Din frumusețea eminesciană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu