Maria BOTNARU - România
EMINESCU – Etern de Înalt CUVÂNT
Aromele de tei răsfir pe foaie, să mă înclin cu versu’
În calea razei ce-o cobori din cer, Mărite Eminescu,
Inapt… și timpul ocolește lumina ei ocrotitoare,
Nici nu-i putere ce-ar slăbi mândria Neamului ce-o are.
Martirisit de-obscuritate pe crucea vremilor ingrate,
Încredințatu-ne-ai Cuvântul, să umplem visele deșarte,
Hrănind cu el vii năzuințe, când ni se ia și trai, și
parte…
Ca un Luceafăr, veșnicind, ne îndrumezi de peste moarte
Revino-n vers pulsând a dor și ne învață a simți,
De adevăr, tribun auster călăuzește-a-Ne-întregi,
Veghează-ne, ca pe pământ, prin lacrima de netăcere,
Etern, Înaltu-ți din Cuvânt ni-e scut de luptă și putere…
Păduri de tei, cu-arome caste, îți poleiesc urmele-n aur,
Tractatele-ți, cu limbi de clopot, ne umplu marele
tezaur,
Din muntele de vers perfect clipa mea soarbe larg avânt
Știu, e român cel ce iubește al tău, Etern de-Înalt,
Cuvânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu