România

România

marți, 8 ianuarie 2019

Viorel Martin - „Scriitori români, uniți în cuget și simțiri, la CENTENARUL MARII UNIRI”, Antologie literară











Viorel MARTIN - România



Viorel Martei s-a născut la19 mai 1953, în București
Studii: Facultatea de Construcții  TCM.
Debut publicistic: Poezie,1965, în revista „De ziua Republicii” publicată de Palatul Pionierilor din București, sub redacția lui Mircea Santimbreanu.
Colaborări la publicațiile: România Literară, Luceafărul, Literatorul, Independența  română, Destine, Clipe Albastre, Constelații diamantine, Apollon, Curtea de Argeș, Bogdania, Urzica, Măiastra, Climate, Glas Comun, Gând Românesc, Rețeaua Literară, Cetatea Culturală Cluj, Sfera, Cugetul, Amprentele sufletului și altele.
Opera: 
- Poezie: Neliniștea ierbii, 1994; Stele cu noroc, 2010; Epigrame și poezii umoristice, 2010;La poale de Caraiman, 2011; Poezii alese, 2013; Șaizeci de poeme, 2014; Poezii pentru copii: Alfabetul, 2011; Licurici, 2011, Licurici în vacanță la bunici, 2011; Prichindelul preșcolar, 2011; Alfabetul pentru preșcolari, 2011; În curte la bunica, 2012; Pe cărări de codru 2012; Stăpânii junglei, 2012; Lumea dinozaurilor, 2012; Ceasul lui Prichindel, 2012; Cifrele lui Prichindel, 2012; Frunctele lui Prichindel, 2012; Prietenii lui Prichindel, 2013; Jucați-vă cu noi, 2014 și Ar fi de râs, dacă n-ar fi deplâns, epigrame și fabule, 2016.
- Proză: Aventurile lui Tudor, 2012, proză pentru copii; Memoria clipei, 2012, proză scurtă; Schițe și momente, 2013; Nicușor și lumea copilăriei, 2015, proză pentru copii; Alexandra la școala păpușilor, 2017 și Aventurile lui Mihnea, 2017.
- Antologii: Ingineri epigramiști, 2012, antologie de epigramă, coautor NeluVasile;
Caiet de club 2011-2012, epigrame, coautor Corin Bianu; Ingineri scriitori și publiciști, Editura AGIR 2017;  Poeți și prozatori contemporani în Regal eminescian, Editura Editgraph Buzău, 2018, Un secol de la Marea Unire, UER, epigrame, 2018 și altele.
- Opera recenzată de: Aureliu Goci, Ion Groșan, Lucian Gruia, Victor Gh. Stan, Mircea PopaIon C. Ștefan, Cezarina Adamescu, Marie-Jeanne Vasiloiu.
Titluri: Membru al Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Filialei București Literatură pentru Copii și Tineret.
Premii: “Premiul pentru Cartea Anului 2012” acordat de Uniunii Scriitorilor din România Filiala București Literatură pentru Copii și Tineret, pentru carteaː ֦ Aventurile lui Tudor ֞, Editura Semne, București, 2012, proză pentru copii; Premiul ”Mircea Nedelciu” pentru proză, la concursul ”Vis de toamnă”, 2016, acordat de Societatea Culturală Apollon; Premii la festivalurile de epigramă din Cluj, Craiova, Brașov, Chișinău, Tg Jiu, Galați, Caransebeș,  Brăila, Rm Vâlcea, Bușteni, Buzău etc.
Medalii: Medalie aniversară 2018 – Regal eminescian, Salonul Național ”Mihai Eminescu” -  Palatul Parlamentului.
Distincții: Membru de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România.
Activitate editorială: Scaiul”-ziar de umor (1991-1994) la care am fost redactor principal ; Epigrama revistă trimestrială de epigrame și caricaturi - apărută din 1993, pe care am inițiat-o și condus-o; Cacealmaua” revistă trimestrială de epigrame și caricaturi - apărută din 1995,  pe care am inițiat-o și condus-o; Lumea epigramei revistă trimestrială de umor (epigrame, caricaturi, poezii umoristice, rebus) apărută din 2011,  pe care am inițiat-o și o conduc.

Conduc din anul 2011, Cercul ” ING Epigrama al epigramiștilor ingineri din cadrul AGIR.



        CU NEAMUL MEU

Eu sunt român şi ţin cu neamul meu,
     Ca şi americanul cu al lui;
          De când sunt mic mă-nchin la Dumnezeu
               Şi am fereastra plină cu gutui.

                    Bătrânii mei pământul l-au muncit
                         Cu plugul şi cu mâini bătătorite;
                              Pe dealuri veacul urcă liniştit
                                   Şi veşnicia bate din copite.

                                        De multe ori mi-a fost în viaţă greu,
                                             M-au năpădit necazul şi durerea,
                                                  Dar Eminescu m-a-nsoţit mereu
                                                       Şi lui Brâncuşi i-am ascultat tăcerea.

                                                            În pomii mei sunt păsări cântătoare,
                                                                 Sunt botezat în Dunăre și Mare
                                                                      Și plâng la-nmormântări și joc la nunți;
                                                                           Cu dacii mei sunt aninat de munți

                                                                                 Şi Dumnezeu mi-a ajutat mereu,
                                                                                 Că sunt român şi ţin cu neamul meu.


                                                         FREAMĂT

                                    Frunza freamătă-n pădure, ca arcuşul pe vioară.
                                    Pe o mirişte, desculţă, spre o pajişte de vise,
                                    Mi-am văzut copilăria umplând sânul de caise;
                                    Nu mă mai încape haina ce-o purtam odinioară.
                                    Cred că m-a uitat şi dealul şi cireşii mă uitară,
                                    Doar pârâul care-n undă şi în doruri mă-mpletise,
                                    Printre pietrele bătrâne îmi şopteşte, pare-mi-se,
                                    O poveste cu o zână – fată simplă de la ţară.
                                    Bucuros azi m-aş întoarce ca să intru-n haina veche,
                                    Dacă marea de secunde şi de ore m-ar lăsa
                                    Şi nu mi-ar lega la tâmple ghiocei şi flori de nea…
                                    Numai dorul mai colindă cu cireşe la ureche,
                                    Neputând singurătatea şi tristeţea să îndure,
                                    Când de-o veşnicie-ntreagă frunza freamătă-n pădure.


                                                 LA MULȚI ANI, ROMÂNIE, DE ZIUA MARII UNIRI!

                    Aici străbunii mei
                         Au rostit primii cuvântul
                             Și pe sub norii grei,
                                  Au săpat primii pământul.

                                                                            În pâraie, fraților,
                                                                       S-au scăldat primii în undă
                                                                  Și-n jurul Carpaților,
                                                             Au jucat hora rotundă.

                    Cu năvălitori s-au luptat,
                         Cu arc și secure;
                              Cu pieptul au apărat
                                   Ogor și pădure.

                                                                            Aici întâi au cântat
                                                                       Flăcăi și fecioare
                                                                  Și primii au ridicat
                                                             Copii către soare.

                     Uneori dușmanii ne-au copleșit,
                          Că drumu-i abrupt.
                               Și câte-o halcă din țară,
                                    Vremelnic, ne-au rupt.

                                                                             Dar n-am stat cu spinarea încovoiată
                                                                        Și robi n-am fost niciodată.
                                                                   Iar  azi m-am născut eu, ciocârlie
                                                              Să te cânt, iubita mea Românie,

                                                       Și-ți voi apăra
                                                       Apele și pământul,
                                                       Cât va fi pe cer
                                                       Soarele Sfântul.

Viorel MARTIN - moment din timpul lansării antologiei

                                                     LA MULȚI ANI, DE CENTENAR

                                      Țara mea e mama mea,
                                           Grănița, școala mea,
                                                Coronița de premiu, frumoasă;
                                                     E drumul meu către casă.

                                                      Țara mea, zile cu soare,
                                                 Surâsul doamnei învățăoare,
                                            Susurul cristalin de izvor…
                                       Înaltul zbor de cocor.

                                       E dealul și pârâul de-aici
                                            Din vacanțele de la bunici,
                                                 Țara mea, Dunăre-albastră,
                                                      E Marea cea mare, e inima noastră
                                            
                                                      Și florile de pe camp, de pe iie
                                                 La mulți ani, Românie!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu