România

România
Se afișează postările cu eticheta nemurire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nemurire. Afișați toate postările

luni, 23 august 2021

Vasilica Purice - Cele mai frumoase creații literare românești

 






                                                                                                                              

                                                                                                                        Vasilica PURICE - România

                                TU AI ALES
 
          Tu m-ai ales dintre minuni, să-ți fiu a opta,
               Mi-ai dat și-un nume - IUBIRE,
                    Nemarginirea unui gând, să ne fie șoapta -
                         Nisipul ce curge ireversibil, către nemurire.

                         Mi-ai dat forma unui pescăruș în zbor,
                              Și mi-ai făcut din țipăt libertate...
                                   M-ai prins de bolta visului, cu ace de dor,
                                        Să-ți fiu cel mai dulce, ultim, dintre păcate.

                                        Ai ales să-mi fii val de liniște întinsă
                                             Peste furtunile unui cadran ancorat în mare -
                                                  Simfonie Albastră, de sufletu-mi pretinsă,
                                                       Fără să simt că ești un om cuprins de-ngrijorare.

                                                       Un om ce a ales sacrificiul, lacrima și dorul,
                                                            Cu sufletul frânt în două părți egale...
                                                                 Un căpitan de vas, ce nu și-a pierdut umorul,
                                                                      Ce mă trăiește între agonie și extaz, ca pe-o ninsoare.




marți, 8 ianuarie 2019

De-aș fi Luceafăr, autor Venus Capalnasan - omagiu lui Mihail Eminescu


                                                                            Venus CAPALNASAN
                                                                                     România



                            DE-AȘ FI LUCEAFĂR!

                       Pe razele-i coboarã, biet Luceafăr,
                           Mânat doar de iubire
                                Prin geam luceşte, la copile-n păr,
                                     Uitând de nemurire!

                                          Pogoară la copile zburător,
                                               Le răvăşeşte gândul,
                                                   Cu-o adiere blândă, ca un nor,
                                                        Le flutură veşmântul!

                                                             Oare dece şi oare cum,
                                                                  Luceafărul cel rece,
                                                                       A străbătut atâta drum,
                                                                            Amorul să-şi înece?

                                                                                 El Astrul, cel veşnic îngheţat,
                                                                                      A coborât! Minune!
                                                                                           La rangu-i preamărit a renunţat,
                                                                                                De dragul unei june!

                                                                                    * * *
                                                                                                       De El, acela veşnic neatins,
                                                                                                  A coborât în dor,
                                                                                             Atuncea, eu, de dragoste atins,
                                                                                        Cum să renunţ? Mai bine mor!

                                                                                   Aşa e dorul şi e bine!
                                                                             Aşa îmi place a trăi!
                                                                        De-aş fi Luceafăr aş veni în lume.
                                                                   Pentr-o copilă a muri!

                                                              Şi nu degeaba acesta nume-mi este,
                                                         Predestinat se pare că eu sunt,
                                                    Îndrăgostit să fiu, ca-ntr-o poveste,
                                               De când mă ştiu şi până în mormânt!




luni, 20 mai 2013

De-aș fi pământ










De-aș fi pământ,
sămânță să-mi sădești,
aș încolți amorul
ca tu să-l îngrijești.
În slovă și în cânt
ți-aș spune să iubești,
să nu cunoști ce-i dorul,
să vrei doar să îl crești.
De-aș fi pământ,
sămânță să-mi plantezi,
în slovă și cânt
ți-aș spune să visezi.
Aș prinde rădăcini,
să mă fixez în sol,
iubirea-mi peste ani,
să nu poți s-o măsori.       
De-aș fi pământ,
și tu sămânța mea,
în slovă și în cânt,
aș vrea doar nemurirea.