Zina IZBAȘ Republica Moldova
Zina
IZBAȘ
s-a născut la 15 noiembrie 1954, în satul Heleşteni, com.Marinici, raionul Nisporeni;
Studii: Universitatea de Stat
din Moldova, Facultatea Filologie cu specializare în Jurnalistică (1978);
Angajată din 1982 la Compania
Publică „Teleradio Moldova”.
Debut
editorial:
„Dragă, Tu”, versuri, editura GNOSIS, Bucureşti, 1998;
Realizări
profesionale:
Emisiunile pentru adolescenţi „Semnal
Junior” şi „Studioul juniorilor”, file
sonore din viaţa oamenilor în etate „Vârsta amintirilor, Vârsta
împlinirilor”, emisiuni nocturne „Nopţi
albe de dor”, „Pe undele nopţii”; emisiunea de promovare a filantropiei ,,Puterea
bunătății”, iniţierea şi organizarea
Concursului de creaţie al generaţiei preuniversitare „ARS ADOLESCENTINA”;
editarea cărţilor de autor „Dragă, TU” (Bucureşti, „GNOSIS”, 1988), „Cântec pentru Tine” (Chişinău, „PONTOS”,
2001); „Dor de Dor” (Chişinău, „PONTOS”, 2006); „Reduta neuitării” (Chişinău, „PONTOS”, 2010); ”Șoapte în toamnă”, (Chişinău, „PONTOS”, 2013); „Dans cu trandafiri” (Chişinău, „PONTOS”,
2015); „Mama mea, Ileana mea” (Chişinău,
„PONTOS”, 2016); „Minunea aşteptării”
(Chişinău, „PONTOS”, 2018).
O anumită perioadă din
activitatea la Radio Moldova este cuprinsă în paginile cărţii „SEMNAL JUNIOR: e
cu noi o pasăre ce adoră libertatea”; colaborează cu TV Moldova 1, presa
scrisă. În prezent continuă să muncească
la Radio Moldova, fiind preocupată de un
spectru larg de probleme ce ţin de spiritualitatea românească. A organizat circa 90 de concursuri de promovare a limbii
şi istoriei neamului românesc, susţinerea şi încurajarea copiilor şi
adolescenţilor în a-şi dezvolta talentele creative, însoţirea lor în excursiile
prin România pentru a face cunoştinţă şi a îndrăgi locurile şi oamenii frumoşi
din Patria Mamă.
Menţiuni
diverse:
pe parcursul activităţii, Medalia MERITUL CIVIC, 2012, Diploma de excelență cu
prilejul Zilei Naționale a Culturii din România, 2013.
RUGĂ DE VEŞNICIE PENTRU NEAM
Prea trece timpul ăsta în galop
Şi duce viaţa noastră-n amintire,
Pune-i, Doamne-n cale câte-un
hop,
Să ne unim în cuget şi-n simţire.
Mai lasă Toamna să danseze hore
Vreo şapte luni, se poate chiar
şi nouă,
Să-ncingem roata-n panglici
tricolore
Şi crizantemele sfinţite-n rouă.
Şi Iarna să dureze cât e anul,
Cu fulgi de nea să ne sărute
dulce,
Uşor-uşor să ne trezească neamul
Ce crede în Hristos şi Sfânta
Cruce.
Iar Primăvara să ne fie lungă -
Cât un imaş şi-un cer nemărginit,
Eterna Înviere să ajungă
Acestui Neam de soartă vitregit.
Şi-o Vară caldă, cu ploi la timp
pe glie,
Să-mi bucure plugarii din
plugari,
Ce să ne ţină mai mult de-o
veşnicie
Uniţi la pieptul României Mari.
LA NOI ACASĂ
La noi acasă îngerii ne cheamă,
Iar pietrele vorbesc cu voce tare
Şi ne aduc vestigii în năframă
De sfântă, cuvioasă închinare.
Sculptat de ploi un zid ne mai
îmbie
Să-l trecem peste hărţi de
suferinţe,
Ca neamul răzleţit să reînvie
Sub policandrele dreptei
credinţe.
Când rătăcim prin lume după
rosturi,
Că mare este şi pe toţi ne-ncape,
Un dor renaşte din mai multe
doruri
Ce nu pot fi în treacăt alinate.
Veniţi acasă! Şi Poetul zis-a,
Că ne rămân mormintele pustii
Şi plânge neamul de la Nistru
pân’ la Tisa
Cu lacrimi de mioare şi copii.
Se-nalţă ruga către slăvile
cereşti,
Sfinţită-n ploaia dorului mereu,
Aceeaşi revărsată-n
Bucureşti
Şi-n Prutul inimii pre nume
Chişinău.
La noi acasă îngerii ne cheamă,
De-asupra stâncilor prin zorii de
lumină,
Ne-arată calea unică spre Mama,
Ce ne aşteaptă cu dragoste
divină.
SCRISOARE PENTRU FRATELE MEU
Frate, e doar un râu, un simplu
râu,
De ce nu s-ar preface în pârău,
Eu chiar acuma l-aș seca de tot,
Dar de la Domnul este și nu pot.
E primăvară, frate, peste ape,
Și cântă ciocârlia pe aproape
Iar Prutu-și duce apele în spume:
Același spirit ne tot ține
împreună.
Eu nu știu dacă cineva cu
demnitate
Se bucură când frați urăsc pe
frate
Și nici nu vreau să pot a înțelege,
Pe cei ce dușmănia au ca lege.
Absurde reguli, absurdă
frontieră,
Un râu își plânge apele-n tăcere,
Noi te-așteptăm acasă și sperăm
Să-nvingem al destinului infern.
Revino, frate, eu te chem demult,
Chiar dacă poarta ți-au închis la
Prut,
Și-ți caută mereu pricină, iată,
Că ești român de pe cealaltă
parte.
Dar sunt și eu român și te iubesc
Cu sufletul meu pur, moldovenesc,
Și-ți intonez cu dor al meu
descânt,
Frate de o apă și-un pământ.
LA SÂMBĂTA DE SUS
Merg pe urme de strămoși divini
Şi las ploaia să-mi adune
lacrimile
În apa de la Izvorul Tămăduirii
A Preasfintei de Dumnezeu
Născătoare
Şi mă rog de cinstită
binecuvântare
Pentru neamul meu pe care îl caut
Printre pietrele stropite cu
sânge de martiri
Vai, mamă, povestea pe care mi-ai
doinit-o
În frageda și naiva mea copilărie
Se adeverește întocmai, așa cum
mi-ai spus,
La mormântul preasfânt al
Domnitorului
Care nu a trădat credința în
Iisus
Şi a preferat mai curând să moară
Ca să urce pentru totdeauna
Împreună cu îngerii la Sâmbăta de
Sus...
Este Brâncoveanu, mamă,
Constantin
Domnul cel neînfrânt de hainul
păgân,
I-am lăsat pe lespede făclia din
sfințită ceară
Ca să unească Basarabia cu
întreaga Țară,
Căci demult ne așteaptă să-i
trecem pragul
Noi... fiii ei înstrăinați de
părinteasca vatră...
Suntem acasă, mamă, printre
pietrele ce vorbesc
Cu neasemuit de dulcele verb
românesc
Despre cât de mare e așteptarea
din noi
Şi cât de fierbinte, de aprig, de
imens este dorul
De bunii chipurile cărora s-au
prefăcut
În icoane vorbitoare prin timpuri
și lut.
Mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanu
(Biserica
„Sfântul Gheorghe” - Nou, București)
URME DIN
STRĂBUNI
Stelele ne povestesc
balada unui timp,
Încrustată în lespezi de granit
milenare,
Basmul despre cei care viață ne-au dăruit,
Făcându-ne dintr-o apă și un pământ,
Cei de la care am luat grai
asemănător
Cu al păsărilor
din grădina raiului
Şi o comoară fără preț am moștenit
Ascunsă-n inima plină de dor infinit.
Ea pe toți grămăjoară ne strânge
La augusta sărbătoare creștină,
Să se vadă SUS cum de fericire se
plânge,
Cinstind pios,
cu-a onoarei lumină
O minune cerească, prin rostire divină,
Vie și eternă - LIMBA ROMÂNĂ!
GÂNDURI
DE 2018
Acum vă cânt
Despre UNIRE,
Despre LIBERTATEA
De a fi noi înşine,
Despre privilegiul
De a fi acasă,
Despre speranţa
De a fi chemaţi
La masa celor
Mai iubiţi de Dumnezeu,
Iar noi să fim prezenţi
Toţi ca unul
Cu fruntea senină,
Aureolaţi de sfântă
Revărsată lumină.
NEAMUL MEU
Persecutat, umilit, decimat
Dar neîngenuncheat
Şi doar în IUBIRE resemnat!
Aşa este şi va fi mereu:
Acelaşi sânge, acelaşi crez,
Aceeaşi suferinţă
În una singură
Inconfundabilă fiinţă,
Întru mulţi roditori ani
Să trăiască
Dulcea Ţara de viteji
Românească,
Reunită pe veci
Să-nflorească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu