Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Ana Podaru

Ana Podaru, Anglia

                                        DESCHIDE CERUL, DOAMNE ! 

                                 Deschide cerul, Doamne, în noaptea Învierii
                                 Și lasă ca să urce o rugă către tine,
                                 Ne iartă înc-o dată de patima plăcerii,
                                 De-ați chinui trimisul, nu ne-am putut abține.

                                 Coboară către noi Lumina ta cerească
                                 Să lumineze calea sădită cu nevoi
                                 Și nu lăsa credința din noi să se-ofilească,
                                 Chiar de ne arde ceara, și-n suflet suntem goi.

                                Căința să ne fie un spin sădit în talpă
                                Pe la răscruci de drumuri să nu mai rătăcim,
                                Durerea la ureche să sune ca o harpă,
                                O clipă, doar o clipă, un pic mai buni să fim.

                                Ai luat la tine, Doamne, minunea pământească
                                Dar a rămas pământul de sânge îmbibat,
                                Sămânța de iubire ai vrut în noi să crească
                                În noaptea învierii, la suflet ne-ai schimbat.

                                Ai vrut să speli păcatul, și-n țipătul durerii
                               Catapeteasma-n două s-a rupt în mănăstiri,
                               Simțit-a Maica Sfântă în sânge gustul fierii,
                               Iar lacrima-i cuminte, e plină de iubiri.

                               Ce sfântă-i noaptea asta după așa osândă,
                               Potopul de suspine se-ascunde după cruci,
                               Se-mbrățișează lumea cu inima plăpândă,
                               O noapte de căldură în lumea rece,-aduci.
                               ....................................................................
                              Dar din păcate, Doamne, de mâine ne întoarcem
                              Să-ți chinuim trimisul ce L-ai luat la tine,
                              Îi pregătim osânda, și-o altă cruce-i facem,
                              Mai grea și mai spinoasă, mai plină de suspine.