România

România

marți, 18 aprilie 2017

Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Doina Bârcă

Doina Bârcă - România














HRISTOS A ÎNVIAT!                         

Este zarvă, gălăgie,
La noi in bucătărie…
Toate ouăle curate,
Vor să fie colorate.
Că doar vine Paștele,
Și-și pun strai de sărbătoare,    
Să strălucească-n culoare.
Roșii,verzi,albastre,
Bucurie mare…
Că a venit iar,
 marea sărbătoare.
Când toți vom cânta,
Într-un glas curat,
Dumnezeu cu noi,
Hristos  a înviat !



                                                                                                      


                                                                                                        PAȘTE  SFÂNT

                                                                                                 Când dragostea-i Lumină,
                                                                                             Iar zâmbatul e Soare...
                                                                                        Când pace este-n suflet,
                                                                                   Pământu-n sărbătoare...
                                                                              Atunci coboară DOMNUL
                                                                         În zi de PAȘTE  SFÂNT,
                                                                    Să ne clădească-n suflet
                                                               Iertări, cu DUHU-I SFÂNT.
                                                          PORȚILE RAIULUI  se țin deschise,
                                                     De la răsărit la asfințit...
                                                Și-n cor de îngeri albi,
                                           Pământul  e sfințit.
                                      Miros de smirnă și de lumânări
                                 Te-mbată de evlavie si drag,
                            Și îți arată  DOMNUL, așa ca o poruncă,
                       Drumul vieții tale, sa îl respecți în rugă.
                                                                             Din darurile toate,
                                                                             Ce le primești smerit,
                                                                             În zi de PAȘTE,-N SĂRBĂTOARE,
                                                                             Să lași gândul să-ți fie călăuză,
                                                                             În crez  și armonii, liniștitoare.

























                  VINE PAȘTELE

          Dacă vine Paștele,
               dacă-n Cer e sărbătoare...
                    De ce-n sufletul meu este tristețe oare?
                         Mă-ndrept spre casa de la țară,
                              care nu mai este-a mea,
                                   Și plâng ca timpul care trece,
                                        când mă primește ulița.
                                             Privesc casa, fântâna și grădina,
                                                  Și-o amintire blîndă în suflet mă cuprinde,
                            Aud o șoaptă ce-mi spune la ureche:
                                 - Hai Doina, cozonacul e fierbinte!
                                      Și prin miros de scortișoară,
                                           De busuioc, de ciorbă de miel cu leuștean,
                                                Îmi văd părinții ce se gătesc în primăvară,
                                                              De sărbătoarea Paștelui,
                                                                   în fiecare an.
                                                                        Cervenia mea vibrează în cuvinte,
                                                     De cântec ce te-oprește să mai îmbatrânești,
                                                          Și-Ți cer Doamne Iisuse,
                                                               ca pe Sfintele Moaște,
                                                                    Parinții mei din cer, cu drag să-i ocrotești.
                                                                         Acolo unde dragostea-i izvor,
                                                                              Unde încă mai este casa si grădina,
                                                                                    Mă-ntorc mereu, aici e lumea mea,
                                                                                         Aici îmi va fi bine-ntotdeauna.
                                                                       Cervenia, tu vei rămâne-n veci,
                                                                            De praful vremii în vreme poleită,
                       Dar ca și râul Vedea, eu voi veni mereu,
                            Chiar dacă-n timp și eu voi fi îmbătrânită.
                                 Nu pot fără mirosul de floare de salcâm,
                                      De liliacul mov,  ori de lalele roșii....
                                           Nu pot ca să nu trec pe la biserica din deal,
                                                Să te slăvesc Cervenia,și să-mi pomenesc morții. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu