România

România

joi, 30 mai 2013

Chemare la solidaritate!

Gazeta de Maramureș a făcut o descoperire extraordinară. La doar 200 km de Sighet există 1.600 de oameni care vorbesc o limbă asemanatoare limbii române din Evul Mediu. Li se spune “volohi”. Prin anii ’90 au aflat că nu foarte departe de ei existăm noi, alți oameni care vorbesc aceeași limbă. Aceasta datorită unui barbat întors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio București. 
Copii volohi

S-au refugiat toți la marginea pădurii, lânga satul ucrainean Poroscovo. Nu știe nimeni cum au ajuns ei acolo, nici măcar bătrânii, așa că nu știu nici cine sunt. Ucrainenii îi numesc “tigani albi”, și profită de ignoranța lor pentru a le pune în cârcă orice nelegiuire doresc. Daca îi întrebi, volohii din Poroscovo răspund că sunt români, pentru că, pe când mergeau cu toții la muncă în Kazahstan, până la destramarea URSS, au aflat că exista un popor întreg care vorbește ca ei. Dar până acum nu a reușit nici unul să treacă granița, măcar până în Maramureș și înapoi, pentru a le spune celorlalți dacă este adevărat ce se spune: că există o țară întreagă a românilor. Mai mult, ei nu au știut nici măcar de celelalte comunități de români din dreapta Tisei sau din alte parți ale Ucrainei. 
Prizonierii altei lumi 
Volohii nu numai că vorbesc o româna de Evul Mediu, dar și trăiesc ca în acele vremuri. Neștiutori de carte, într-o sărăcie cruntă, cu foarte mulți copii, și cu o speranță de viață foarte mică. 
După cum au descoperit și jurnaliștii maramureșeni, în comunitatea volohilor există un singur bătrân, pentru că restul au murit din cauza condițiilor extreme de trai si a bolilor. În casele de pământ trăiesc chiar și 30 de suflete, astfel că observația Gazetei de Maramureș este justă: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo deține recordul absolut la natalitate. 

Până la lăsarea serii, pe ulițele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toți sunt la pădure. Mai-marele lor e “Laci Biraul”, care spune că, din tată-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de români, dar până acum nu a văzut niciodată un român, o hartă a țării noastre, nu a auzit de București și nici de Ceaușescu. În principiu e la fel ca restul volohilor, care știu că sunt români și asta le este de ajuns. “Nu știm cum am ajuns în zonă. Nu știu nici bătrânii cum au ajuns aici, ziceau doar ca suntem români”, a spus Laci Biraul. 
Cum nu au biserică și scoală în limba româna, el spune că toți copiii învață româna din familie. Mai zice că fiica lui ar fi interesată să învețe carte, eventual în România. Pentru moment, însă, așteaptă să nască.  
Nici măcar la recensământul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost înregistrați drept români. Ei spun ca le-au zis “domnilor cu recensământul” că sunt români, dar, cum nu știu carte, ei au scris ce-au vrut. O altă dovadă că cei din Poroscovo sunt români o dovedesc obiceiurile lor. De Crăciun cântă niște colinde vechi, pe care le-au moștenit din bătrâni. La nunți cântă la acordeon. 
Prenumele sunt tot de-ale noastre: Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Voloșin, de la valah.
 Țapul ispășitor al ucrainenilor 
Această comunitate neștiutoare și necunoscută de nimeni până de curând este, la nevoie, țapul ispașitor al ucrainenilor. Refuzand să le spuna români, ucrainenii spun că volohii sau tiganii albi fura lemn, îi agreseaza pe padurari, sau sunt niște oameni foarte corupți. Ei, însă, spun că mulți din ei au ajuns la închisoare după ce au fost puși să semneze documente pe care nu știau să le citească, dar în care recunoșteau că au comis diverse nelegiuiri. Uneori fac aceste mărturisiri  în schimbul unei bucăți de ciocolata, unui pachet de cafea, sau al altor alimente de lux pentru ei. “Mi-i greu, că al meu sânge dă înapoi. Cade înapoi, și mă doare când alții își bat joc de el”, se plânge Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acești români uitați de toți, invocă niște documente istorice conform cărora prin 1364, în zona Munkacevo, au fost aduși mai mulți militari volohi. Tot pe atunci, în zona Poroscovo, s-ar fi înființat șapte puncte de grăniceri unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, românii de la baza Carpatilor Păduroși, ar fi urmași ai ciobanilor volohi veniți în zona. Ucrainenii, însă, au alte teorii. Recent un ziar ucrainean a spus că volohii nu sunt români, pentru că așa a decretat o delegație care a făcut o expediție științifică în zonă. Ei spun despre comunitatea din Poroscovo că este una bizară, vorbitoare a unui dialect românesc complicat, și care trăiesc ca niște țigani. Până una-alta, românii volohi, ignorați de neamul din care se trag și de neamul în care trăiesc, sunt folositori când e vorba de închiderea multor dosare de furt și alte infracțiuni de acest gen.

sursa: http://fundatiasfantulierarhcalinic.blogspot.ro/

2 comentarii:

  1. am vazut filmul facut de reporteri, si m-a impresionat mult, pina la lacrimi.
    Ar trebui difuzat, sa-i impresioneze si pe cei in drept sa fie impresionati.
    Sint peste 1600 de persoane, de a caror soarta ar trebui sa ne doara, cu atit mai mult ca sint multi copii, care cine stie ce soarta ii mai asteapta?
    Se stie ca Ucraina e o tara cu mult ger, cu ierni aspre, iar copiii din imagine sint desculti, slab imbracati.
    Poate niste ajutoare din Marea Europa, nu ar strica de fel.
    Doamne ajuta-i pe toti cei ce sint si traiesc in astfel de conditii. sa zic cum zice cintecul: Doamne, ocroteste-i pe Romani.!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amin! Doamne ajută!
      Doina, ai mare dreptate! Din acest motiv am publicat acest articol. Chem la solidaritate pe toți compatrioții. Acești frați ai noștri trebuiesc ajutați urgent. Nu cred că ne costă foarte mult să strângem haine, încălțăminte, lenjerii, pături, și alte obiecte de uz casnic, pe care să le trimitem la ei. Putem trimite și manuale școlare, cărți și jucării pentru copii.

      Ștergere