Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Simona Șerban

Simona Șerban, România

                                       SĂRUTAREA LUI  IUDA

                                                                                   Un rege-ncoronat cu spini
                                                                              Al cărui tron a fost o cruce,
                                                                           Un suflet cald printre străini
                                                                    Povara neamului o duce.

                                                                Deși e fiu doar de dulgher,
                                                           A izbândit o biruință
                                                      Căci, stând desculț într-un unghier,
                                                 Învins-a moartea prin credință.

                                            Atotputernic, dar smerit,
                                       Picioare de apostoli spală,
                                  Că din iubire e clădit
                             Și îți vorbește cu sfială.

                             De mulți a fost ieri părăsit 
                                  Când orbilor le-a dat lumină,
                                       Când muții viu grai au vorbit,
                                             Când morților le-a spus să vină.

                                                   Pe-o aspră cruce pironit,
                                                        Plătind tribut pentru iubire,
                                                             El s-a rugat neostenit,
                                                                   Doar mir curgându-i din privire.
                                                                   ......................................................
                                                                         Azi plânge tot Ierusalimul
                                                                              Rugându-se pentru iertare,
                                                                                   Că, sus, pe cruce, stă sublimul
                                                                                         Vândut cu-a Iudei sărutare.

                          

                                     LUMINA

            Din metalicele note ce din clopote răsună,
                 Se îmbracă Sfânta Noapte ce creștinii îi adună.
                      Tot mai tare vocea turlei, zguduită  de-ntuneric,
                           Se aude-n largul zării cu un glas vibrând sângeric.

                                Norii plânși de-o săptămână, greul cerului susțin,
                                     Dând chiar ei vestea cea mare credincioșilor ce vin.
                                          Bobi de mir cad din Înalturi, peste-a lumii faț-ascunsă,
                                               Din marama-ntunecată și cu rugăciune unsă.

                                                     Nori goliți de întristare, de durerea cea divină,
                                                          Lasă Cerul să respire, trimițând din El lumină.

                                TRADIȚIE PASCALĂ

                                      Azi, în sat, e veselie!
                                           Zi de Paști, înălțãtoare!
                                                Fetele prind mâini din soare
                                                     Și dansează-n feerie!

                                                                                  Vraja frumuseții-apare
                                                                             Când feciorii-n sat stropesc
                                                                        Florile din glastră, care
                                                                   Floarea nu-și mai ofilesc.

                                                              Ei stropesc fetele-n păr
                                                         Cu parfumuri de-alea fine,
                                                    Sub crenguțele de măr
                                               Și-apoi le sărutã bine.

                                          Stau acuma la portiță
                                     Că feciorii-s duși în sat,
                                                    Se preumblă pe uliță
                                                         La fetele de măritat.

                                      Cu un fir de măr domnesc,
                                           Ce grădina mi-o înfloare,
                                                Eu pe badea îl primesc
                                                     Și-o să-i fur o sărutare.

                                                           Îl primesc cu ouă roșii,
                                                                Cozonac și cu pălincă
                                                                     Și vom sta...până cocoșii
                                                                          Vor dansa...într-o opincă.

                                       Asta-i datina străbună,
                                            Mândra floare s-o stropeascã,
                                                 Vorbe calde ca să-și spună,
                                                       Câte-un ou ca să ciocnească!