Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Ion Ionescu-Bucovu

Ion Ionescu-Bucovu, România

                                                                                                       IISUSE

                                                                                     ce greu în această noapte, pe lună,
                                                                                în cămașă de forță, pe cap cu cunună,
                                                                           să vezi cum se face drumul albastru,
                                                                      când din ceruri picură-ncet câte-un astru.

                                                                 să vezi cum luna după dealuri se-ascunde,
                                                            și Domnul picură stelele-n unde,
                                                       o noapte, senină, -nstelată, preasfântă,
                                                  când îngerii cerului se-adună și cântă.

                                             să ducem pe Golgota crucea cu Domnul,
                                        în noaptea acesta ne tulbure somnul,
                                   pe cap sângerează cununa de spini
                              și Domnul oftează sub ploaia de vini.

                         te plânge o lume și-ți cântă durerea,
                    ereticii ți-au furat din suflet averea,
               te duce mulțimea sub lacrimi de ploaie
          sub biciul sălbatic din piele de oaie.

                                                      Maria te plânge și geme și-ngână,
                                                           c-avut-ai o soartă atât de păgână,
                                                                se roagă la Domnul din ceruri mereu,
                                                                     să te aibă în pază doar El, Dumnezeu.

                       GOLGOTA

               Printre suliţi, ghimpi şi cuie,
                    Pe o cruce-ndurerat
                         Suie dealul-carăruie
                              Domnul nostru Impărat.

                                   Între moarte şi-nviere
                                        Sângele din tălpi îi curge
                                             Şi nu-I pasă de durere
                                                  Când soldatul Îl împunge.

                                                       Plânge-ntruna tot văzduhul
                                                            Se cutremură si marea
                                                                 Când Isusul Îşi dă duhul
                                                                      Mântuind crucificarea.

                                                                                           Parcă stă şi parcă doarme
                                                                                      Plâns de Mamă si de toţi
                                                                                 Of, Iisuse, rău îţi şade
                                                                            Între doi tâlhari de hoţi.

                                                                       Ura nu Te mai încape,
                                                                  Ceru-Ţi este curcubeu,
                                                             Vine Domnul să Te scape,
                                                        Domnul, este Dumnezeu!

                                                   Şi Te-a înălţat la ceruri
                                              Ca să mântui lumea nouă,
                                         La a doua înviere
                                    Să ne dai un semn şi nouă.

                                                                                  RUGĂCIUNE

                                                                      Mă-mbrac în melancolice filozofii
                                                                 Și tot te aștept, Doamne, ca să vii,
                                                            Himere fug prin gândurile mele,
                                                       Și lumile îmi par tot mai rebele.

                                                  Trădat de Tine, m-am zbătut prin tină
                                             Și calea vieții mele n-a fost lină,
                                        M-au bătut iarna viscole și ploi,
                                   Mai dă din când în când și pe la noi.

                              Mereu mă doare clipa ce se duce,
                         Mi-am răstignit dorințele pe cruce,
                         Uitat-am cântecele mele de acasă
                         Dorul de Tine tot mai mult m-apasă.

                              Câte vise nu mi-au căzut grămadă
                                   Și m-ai lovit c-o nevăzută spadă,
                                        Mai dă din când în când și pe la noi,
                                             Întreabă-ne de griji și de nevoi.

                                                  Mai lasă-ne la prânzul de minuni,
                                                       Coboară peste răi și peste buni,
                                                            Am ostenit mereu prin pribegii,
                                                                 Tot așteptându-Te, Doamne, să vii.