 |
| Maria Ruscanu-Bălăcianu, România |
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
E săptămâna cea mai sfântă dintre toate
Ne plouă Domnul să ne spele de păcate
Ieri ramuri de finic i-am așternut pe cale
Și l-am primit în Templu strigându-i osanale.
Iar azi pe drumul Crucii îl ducem răzvrătiți
Și-alăturea de Iuda îl vindem pe arginți.
Suntem cei care astăzi trădează mișelește
Și lui Pilat îi strigă: - Îl ia și-L răstignește!
Lovit, scuipat în față, cu fruntea-nsângerată
Îl ducem pe Golgota și eu și lumea toată.
Sub greutatea Crucii văd trupul cum cedează
Și pe Măicuța Sfântă cum plânge și oftează.
Zăresc pe lemnul sfânt șiroaiele de sânge
Te-am răstignit, Iisuse, iar inima-mi se frânge
Acum știu de ce-s singur și sufletul îmi plânge
Dar vin Paștile sfinte , iubirea-Ți va învinge!
E săptămâna cea mai sfântă dintre toate
Ne plouă Domnul să ne spele de păcate
Ieri ramuri de finic i-am așternut pe cale
Și l-am primit în Templu strigându-i osanale.
Iar azi pe drumul Crucii îl ducem răzvrătiți
Și-alăturea de Iuda îl vindem pe arginți.
Suntem cei care astăzi trădează mișelește
Și lui Pilat îi strigă: - Îl ia și-L răstignește!
Lovit, scuipat în față, cu fruntea-nsângerată
Îl ducem pe Golgota și eu și lumea toată.
Sub greutatea Crucii văd trupul cum cedează
Și pe Măicuța Sfântă cum plânge și oftează.
Zăresc pe lemnul sfânt șiroaiele de sânge
Te-am răstignit, Iisuse, iar inima-mi se frânge
Acum știu de ce-s singur și sufletul îmi plânge
Dar vin Paștile sfinte , iubirea-Ți va învinge!
TU M-AI SALVAT,
MURIND!
Stăteam cucernic pe redută
Și am gândit că e de-ajuns
Pân'am văzut pe munți în flăcări
Iubirea răstignită sus.
Gândeam că-s milostiv din fire
Când împărțeam din mult preaplin
Pân'am văzut în răstignire
Pe Domnul sângerând umil.
Ziceam
că tot mi se cuvine
Că-s cel mai mare pe pământ
Pân'am aflat că pentru mine
A curs sângele cel mai sfânt.
Plângeam când mă loveau pe cale
Dureri și patimi și iubiri
Fără să știu cât de amară
Era coroana Ta de spini.
Eu, un nimic, un pumn de tină
Credeam că pot tot ce-mi doresc
Iar Tu, Iisuse, făr'de vină,
Lăsatu-m-ai să te jertfesc.
Ca pe un miel la junghiere,
Fără de milă te-am lovit
Răbdat-ai totul în tăcere,
Nici nu te-ai plâns, nici n-ai hulit.
Batjocorindu-te pe cale,
Pe frunte spinii înfingând
Eu, ce strigasem osanale,
Acum ca pe-un tâlhar te vând.
Călcând pe spinii din cărare,
Cu Crucea, Golgota urcând
Nimic nu te întoarce-n cale,
Tu urci să mă salvezi, murind.
Acolo sus, pe Căpățâna,
Gândind că eu sunt cel mai tare
Semnatu-mi-am deplin osânda
Și-n palme ți-am bătut piroane.
Ți-am dat să guști oțet și fiere
Și hainele ți-am sfâșiat
Și-n ceasurile cele grele
Râdeam în loc să fi oftat.
Tu m-ai privit strigând pe Tatăl
Când suferința nu-ți da pace
Și-ai zis, pe când vuia pământul,
Îl iartă, nu știe ce face.
Prin întunericul de groază
Plângeau și cerul și pământul
Doar ochii tăi erau o oază
Ce luminau senin adâncul.
Te așteptau protopărinții
Să te ridici cu ei la Domnul
Și imn de slavă-ți cântau sfinții
Cu viața Ta ai salvat omul.
Renasc din sfânt sângele Tău ,
Plătit-ai prețul cel mai mare
Greșit-am mult și-mi pare rău,
Slăvite Domn, cer îndurare!
Că-s cel mai mare pe pământ
Pân'am aflat că pentru mine
A curs sângele cel mai sfânt.
Plângeam când mă loveau pe cale
Dureri și patimi și iubiri
Fără să știu cât de amară
Era coroana Ta de spini.
Eu, un nimic, un pumn de tină
Credeam că pot tot ce-mi doresc
Iar Tu, Iisuse, făr'de vină,
Lăsatu-m-ai să te jertfesc.
Ca pe un miel la junghiere,
Fără de milă te-am lovit
Răbdat-ai totul în tăcere,
Nici nu te-ai plâns, nici n-ai hulit.
Batjocorindu-te pe cale,
Pe frunte spinii înfingând
Eu, ce strigasem osanale,
Acum ca pe-un tâlhar te vând.
Călcând pe spinii din cărare,
Cu Crucea, Golgota urcând
Nimic nu te întoarce-n cale,
Tu urci să mă salvezi, murind.
Acolo sus, pe Căpățâna,
Gândind că eu sunt cel mai tare
Semnatu-mi-am deplin osânda
Și-n palme ți-am bătut piroane.
Ți-am dat să guști oțet și fiere
Și hainele ți-am sfâșiat
Și-n ceasurile cele grele
Râdeam în loc să fi oftat.
Tu m-ai privit strigând pe Tatăl
Când suferința nu-ți da pace
Și-ai zis, pe când vuia pământul,
Îl iartă, nu știe ce face.
Prin întunericul de groază
Plângeau și cerul și pământul
Doar ochii tăi erau o oază
Ce luminau senin adâncul.
Te așteptau protopărinții
Să te ridici cu ei la Domnul
Și imn de slavă-ți cântau sfinții
Cu viața Ta ai salvat omul.
Renasc din sfânt sângele Tău ,
Plătit-ai prețul cel mai mare
Greșit-am mult și-mi pare rău,
Slăvite Domn, cer îndurare!
DE PAȘTI
E
Paști în suflet și-n icoană
În cer albastru și senin
Te bucură, Maică Fecioară,
Iisus nu-i mort, El este viu!
Azi strălucirea Învierii
Se oglindește în izvoare
În cântul cald al primăverii
În flori ce se deschid la soare
Chiar și-n străfunduri de pământ
Și-n locuri încă nepătrunse
Lumina Ta pătrunde blând
Și curățește, drag Iisuse!
Dar mai presus de orice loc
Ea luminează peste suflet
E-atâta dragoste în tot
Și-atâta liniște în cuget!
Lumina Ta străbate veacuri
În orice om e-o înviere
Când, după zile-ntregi de patimi,
Tu ne aduci o mângâiere.
Nu-i sărbătoare mai aleasă
Ca Paștile-nvierii Tale
Biserica ce ți-e mireasă
Se-nchină cu lumini pe cale.
Hristos a înviat din morți
A rupt zăgazurile firii
Și ne-a adus în dar la toți
Darul de preț al nemuririi.
În cer albastru și senin
Te bucură, Maică Fecioară,
Iisus nu-i mort, El este viu!
Azi strălucirea Învierii
Se oglindește în izvoare
În cântul cald al primăverii
În flori ce se deschid la soare
Chiar și-n străfunduri de pământ
Și-n locuri încă nepătrunse
Lumina Ta pătrunde blând
Și curățește, drag Iisuse!
Dar mai presus de orice loc
Ea luminează peste suflet
E-atâta dragoste în tot
Și-atâta liniște în cuget!
Lumina Ta străbate veacuri
În orice om e-o înviere
Când, după zile-ntregi de patimi,
Tu ne aduci o mângâiere.
Nu-i sărbătoare mai aleasă
Ca Paștile-nvierii Tale
Biserica ce ți-e mireasă
Se-nchină cu lumini pe cale.
Hristos a înviat din morți
A rupt zăgazurile firii
Și ne-a adus în dar la toți
Darul de preț al nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu