Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Maria-Ileana Tănase

Maria-Ileana Tănase - Italia

                                                           CUVÂNTUL ŞI CREDINŢA

                                                      Renasc din anotimpul ce umple călimara,
                                                 şi la răscruce de gânduri adie primăvara,
                                            tristeţile le-am presărat prin timpul trecut
                                       şi-am refăcut drumul ce-mi părea pierdut.

                                 Am păstrat speranţa izvorâtă din credinţă,
                            că viaţa nu poate fi farsă ci doar, biruinţă,
                       dar totdeauna din vise şi ţeluri să-mpletim
                  robe sfinte de sărbătoare, să ne împlinim.

                            Suntem fiinţe pasagere prin această lume,
                                 nu luăm nimic indiferent de nume-prenume
                                      dar, important ca în existenţa pământeană,
                                           s-alegem calea cea dreaptă, fapta umană.

                                                Dar anii de chihlimbar respiră înţelepciune,
                                                     îi sper lucizi până se stinge ultimul tăciune,
                                                          viaţa-i darul sfânt, când venim pe pământ,
                                                               iar cuvântul, credinţa, sunt preţios veşmânt.

                                     DE ÎNVIERE

                Clopotele trag iar creştinii vin să ia Lumină,

                     se-aprind lumânările ca o mântuire deplină

                          şi-mi amintesc cum pe toate uliţele din sat,

                               pătrundea Lumina şi un „Hristos a Înviat”!

                                    Ajunşi acasă, se stingea lumânarea Învierii,

                                         dar se păstra sus la icoană, semn al sfinţirii

                                              şi nicio lumânare n-are putere miraculoasă,

                                                   ca din noaptea Învierii, pentru suflet şi casă.

                                                    Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare,

                                                iar zorii se-nveşmântează de Învierea Mare,

                                           dar Lumina sfântă, ajunge în casele creştine

                                      şi din nou, ziua se merge la ceasurile divine.

                                 Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credinţă

                            iar în Lumina Învierii găsim calea spre căinţă,

                       şi smeriţi, luăm Lumină-n Duminica de Paşte,

                  spre a paşi mântuiţi când clopotul ne va bate.

                                                  Dar purtând pioşi, credinţa şi crucea cu fapte,

                                                ne-ndreptăm sfiicioşi, spre viaţa făr' de moarte!