Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Lucica Forfotă

Lucica Forfotă - Austria

                                                                            CEA DIN URMĂ CINĂ

                                                                           E joia cea din urmă când Domnul a cinat
                                                                      Cu-ai săi iubiţi Apostoli, apoi au stat la sfat,
                                                                 O seară de istorii spre jertfa mântuirii,
                                                            O şansă dată nou, pe crucea răstignirii.

                                                        Iisus o pâine frânge şi-n rugă mulţumeşte,
                                                   O binecuvântează, apoi o împărţeşte,
                                              Acesta-i trupul meu, cu drag vi-l dăruiesc
                                         Şi voi la fel să faceţi când eu am să lipsesc.

               După ce toţi mâncară, paharul a luat,
                    Cu vin El l-a umplut, la toţi să bea le-a dat,
                         Un legământ de sânge, pentru calvarul greu,
                              O viaţă ce se frânge ca să pot trăi eu.

                                   Glorificat fii doamne Tu, Fiu de Dumnezeu!
                                        Pentru a Ta iubire, pentru păcatul meu,
                                             Slăvit să fii Iisuse în veci de veci! Amin!
                                                  Plâng azi la talpa crucii şi ţie mă închin.

                               IARTĂ-MI, DOAMNE, NEPUTINȚA

                         Vin astăzi la Tine Doamne, vin ca să mă spovedesc,
                         Cad la talpa crucii Tale şi din plâns nu mă opresc.
                         Mângâi chipul Tău cel blând, spinii de pe cap mă-nţeapă,
                         Inima îmi sângerează, lacrimi grele-mi curg sub pleoapă.

                         Mă simt precum o proscrisă, înrobită de păcat,
                         Când văd frunte-Ţi sângerândă, capul în jos aplecat,
                         Mă ard cuiele din braţe, pieptu-Ţi dezvelit mă frige,
                         Glasul meu plin de durere, din rărunchi ar vrea să strige.

                         Îmi strâng capul între palme, sufletul în piept mă doare,
                         Doamne, parcă mi-e ruşine, să vin să îţi cer iertare.
                         Știi că-n Lumea ce mi-e dată vin ispitele mereu,
                         De multe ori uit de Tine, mi-amintesc când dau de greu.

                         Deseori te răstignesc, cuie şi eu îţi mai bat,
                         Cu voie sau fară voie, cad Iisuse în păcat.
                         Mă căiesc şi strig la Tine să auzi şi glasul meu,
                         Căci Tu eşti mijlocitorul dintre om şi Dumnezeu.

                         În marea Ta îdurare, mă iubeşti ca pe-un copil.

                         Cad la talpa crucii tale şi mă rog ţie umil:

                         - Iartă-mi Doamne neputinţa din sufletul chinuit
                         Şi-mi dă Doamne biruinţa, fiului cel risipit.

                 STRĂIN, DE SĂRBĂTORI

           Privesc dimineaţa prin stropii de rouă,
                Cireşul mă ninge cu dalbele flori,
                     De-o vreme încoace în suflet îmi plouă,
                          Căci nu sunt acasă.... şi vin sărbători.

                               E satul gătit, se-aşteaptă-nvierea
                                    Şi clopotul tainic în noapte răsună,
                                         Dar sunt iar departe, aşa a fost vrerea,
                                              Să nu fiu cu-ai mei, cei dragi, împreună.

                                                                  Mi-am tot făcut planuri, dar toate-n zadar
                                                             Şi-ncerc să mă-mpac cu destinul,
                                                        Mi-e glasul durut şi gândul amar
                                                   Căci sunt iar de Paşti cu străinul.

                                                                                           Clopotniţa bate la mine în sat,
                                                                                      Sătenii sunt toţi în picioare,
                                                                                 Se-mparte Lumina. Hristos a-nviat!
                                                                            În strană răsună cântare.

                                                                       Hristos a Înviat! Şoptesc bucuroasă,
                                                                  Dar pare-se nimeni n-aude,
                                                             Aprind lumânarea, mă-nchin cuvioasă,
                                                        Ecoul de-acas' îmi răspunde.

                                                                         ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ

                                                                      De trei zile plânge Cerul şi Pământul,
                                                                 De trei zile totul s-a întunecat,
                                                            Curg lacrimi de sânge din bolta jelindă
                                                       Pentru Fiul Sfânt şi crucificat.

                                                  Cel ce Te-a vândut, viaţa şi-a luat,
                                             Cei ce n-au crezut, tremură în păcat,
                                        Cei ce Te-au iubit, cred mereu în Tine,

                                   Caută mormântul, dorul să-şi aline.

                              Iar a Ta Măicuţa, la grotă se opreşte,
                         Maria-Magdalena, în urmă jeleşte,
                              Multe  Mironosiţe cu vase de mir,

                                   Vin să-mbălsămeze trupul Tău divin.

                                        Piatra de la grotă e dată deoparte,
                                             Pe ea şade-un Înger, Lumină împarte,
                                                  Din Înalt se-aude cântec neîncetat,
                                                       Îngerul şopteşte: - HRISTOS A-NVIAT!!!

                                                            Cerul şi Pământul cântă-n armonie!
                                                                 Bat clopote-n turlă, glas de bucurie.
                                                                      Veniți dragi creştini LUMINĂ să luaţi!
                                                                            Iisus a-nviat! În veci nu uitaţi!